Parada forțelor militare transnistrene

Potrivit reporterilor speciali ai Agenţiei „INFOTAG”, o particularitate distinctivă a paradei din acest an a fost lipsa tehnicii militare. Militari din toate genurile de trupe transnistrene au defilat cu aliniere spre tribune, în care s-au aflat conducătorii superiori ai autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene. De asupra tribunei a fost plasat un panou enorm cu inscripţia: «1992 – 2012 «Transnistria a fost întemeiată ca să trăiască!».

Ministrul transnistrean al apărării, Alexandr Luchianenco, a spus în mesajul de salut că constituirea RMN a fost o reacţie de apărare din partea populaţiei Transnistriei. «S-a dorit strivirea noastră în timpul presiunii militare fără precedent în timpul căreia s-a vărsat sânge, au murit oameni. Ne-am ridicat cu toţii în apărarea casei natale. Nu poţi suprima voinţa unui popor care crede în viitorul lui”, a spus ministrul, exprimând recunoştinţă Rusiei cu ajutorul căreia vărsarea de sânge „a putut fi oprită”.

„Transnistria există ca un stat pe deplin independent, care în 22 de ani şi-a confirmat capacitatea de supravieţuire”, a afirmat ministrul tiraspolean, fără să spună totodată vreun cuvânt despre faptul că deficitul bugetar transnistrean care se ridică la 70%, este acoperit prin asistenţa financiară acordată de Rusia.

«Transnistria oferă un exemplu unic de rezolvare a problemei naţionale, aici convieţuiesc paşnic moldoveni, ruşi, ucraineni, bulgari, alte etnii. /…/ Transnistria se dezvoltă şi acum în condiţii de confruntare, dar are garanţi – Rusia şi Ucraina. Rusia este garantul securităţii în această regiune. Totodată, este în interesul SUA şi al Uniunii Europene ca Moldova să se întoarcă spre Occident. RMN a rezistat şi continuă să existe datorită forţelor sale armate. Republica este sub apărarea sigură a armatei sale”, a subliniat Luchianenco.

Zeci de mii de oameni s-au adunat în piaţa Suvorov pentru a urmări parada. Unii s-au arătat nemulţumiţi de faptul că comandantul suprem al forţelor armate ale autoproclamatei RMN. Evgheni Şevciuc, nu a lansat un mesaj de salut la adresa celor prezenţi. «Ar fi putut să ne spună măcar două-trei cuvinte, să ne mulţumească pentru faptul că am venit în piaţă», au declarat mai mulţi interlocutori reporterilor agenţiei, fiind nemulţumiţi şi de absenţa la paradă, în calitate de invitat de onoare, a ex-liderului transnistrean, Igor Smirnov, care a condus neîntrerupt regiunea timp de 21 de ani.

Agenţia a realizat scurte interviuri cu cetăţenii în parcul «Pobeda» din Tiraspol, în strada 25 Octombrie, după parada de duminică. O particularitate caracteristică a discuţiilor a fost aceea că multe persoane au solicitat anonimatul, iar cei care au avut curajul au ezitat să spună dacă cele spuse de ei pot fi folosite în presă.

VALERI IVANOVICI, pensionar angajat, 74 de ani: „În viitor pe noi, locuitorii Transnistriei, nu ne aşteaptă nimic bun, cel puţin, eu nu văd viitor aici. Înţeleg cu raţiunea că noi trebuie să fim împreună cu Moldova, să avansăm împreună în Uniunea Europeană, în pofida problemelor prin care trec unele regiuni ale acesteia – Grecia, Spania, Italia. Dar cum să fim împreună, dacă nu putem ierta ofensa de la începutul anilor 1990? Eu nu ştiu cine este în stare să ne împace, să ne ajute să iertăm ofensele aduse reciproc. Sunt rus de naţionalitate. Părinţii mei, moscoviţi, s-au mutat la Tiraspol la începutul anilor 1950. Au fost trimişi aici în deplasare ca să instruiască cadre naţionale. Îmi amintesc cum bărbaţi şi femei adulţi veneau la lecţii la părinţi, bărbaţii care purtau pe atunci haine militare aveau distincţii în piept. Seara, învăţau cu toţii carte, iar ziua munceau. Sunt inginer ameliorator de profesie. cunosc vine întreaga Moldovă, în special, Chişinăul, unde am construit malul râului Bâc. Mai înainte, mergeam des la Chişinău, un oraş frumos şi verde, acum merg mai rar. Sunt convins că trebuie să fim cu toţii împreună, nu separaţi. Priviţi, atunci când strângi degetele în pumn, apare forţă şi putere. Noi avem acum un preşedinte nou. Este foarte tânăr şi nu tratează atât de agresiv Moldova, ca cel precedent, dar nu are experienţă, nici posibilităţi pentru transformări radicale nu văd. Mulţumesc Rusiei pentru că ne ajută, îi ajută pe bătrâni şi pensionari. Cât priveşte viitorul Transnistriei, mai bine întrebaţi-i pe tineri care au de locuit aici şi de construit viitorul lor şi al copiilor lor”.

ALINA, studentă, 22 de ani: „Eu învăţ şi locuiesc la Moscova, iar părinţii mei – la Tiraspol. Cred că în Transnistria este bine să vii la odihnă: este cald, însorit, multe fructe şi legume, şi, mai ales, este linişte. Oamenii de aici îşi văd viitorul cu Rusia, eu însă, nu văd nicio logică aici. În primul rând, noi nu avem hotar comun cu Rusia, în al doilea rând, şi acesta este principalul, în linii mari, ei nu au nevoie de noi. Cel mai bine era să ne fi împăcat cu Moldova, pentru a edifica şi a dezvolta un stat comun”.

ANA, 23 de ani: „De mai mulţi ani, locuiesc permanent în Polonia, la Tiraspol văd ca să-mi vizitez părinţii şi rudele. Îmi vine greu să vorbesc despre viitorul Transnistriei. Sincer să vă spun, nu îl văd. Aici, pentru tineri nu sunt perspective, este greu să-ţi găseşti de lucru, chiar dacă reuşeşti să te angajezi, salariul este foarte mic. Pentru acest motiv, tinerii pleacă, deşi aceleaşi probleme, din cauza crizei, are, probabil, şi Moldova. Cred că dacă am fi împreună ne-ar fi mai uşor şi mai bine, deşi nu vă pot spune cum se poate face aceasta, nu ştiu”.

IURI, 32 de ani, tată a doi copii: „Eu cred că fără recunoaşterea Transnistriei şi a realităţilor curente, este, practic, imposibil să ne înţelegem cu Moldova. Ţinem minte anul 1992, aşa că fără un statut special pentru malul stâng al Nistrului nu face să ne unim cu Moldova. Cred că prin consfinţirea statutului Transnistriei, am putea dezvolta împreună un stat comun”.

NICOLAI cu soţia IULIA şi feciorul Potap, de un an: „Fără Rusia ne va fi foarte rău. Nu în zadar suntem împinşi în Moldova, cu siguranţă, cineva are nevoie de aceasta. Dar noi trebuie să insistăm să obţinem recunoaşterea şi să dezvoltăm în paralel economia Transnistria. Eu nu cred că între Moldova şi Transnistria se poate repeta anul 1992, când aici sa vărsat sânge. Acum, noi avem propriile forţe armate, care depăşesc după putere armata moldovenească, deşi Moldova ar putea fi ajutată de România, fiind membră a NATO. În viitor, totul va depinde de geopolitică, de interesele marilor state pentru Transnistria, iar noi va trebui să alegem la care dintre ele să aderăm. După 22 de ani, unirea cu Moldova o doresc mai mult locuitorii satelor, în care locuiesc moldoveni, pe când populaţia urbană a Transnistriei, în fond vorbitoare de limbă rusă, tinde mai mult spre Rusia”.

SVEATOSLAV, tată a doi copii, 22 de ani: „Pe noi ne deranjează hotarele cu Moldova, unde avem multe rude şi multe cunoştinţe şi prieteni. Reglementarea este împiedicată de faptul că mulţi pe malul stâng al Nistrului nu pot uita şi ierta agresiunea armată din 1992. Eu înţeleg că viitorul nostru este unirea cu Moldova, dar pentru aceasta Transnistria are nevoie de un statut special pe care să-l putem califica ca un fel de garanţie că 1992 nu se va mai repeta”.

ANDREI SAFONOV, politolog: „În prezent, situaţia cu reglementarea transnisterană este de aşa natură că Chişinăul nu oferă Tiraspolului nimic concret. Iar în cazul în care vom avea o înţelegere, trebuie să existe o viziune comună: încotro se va mişca statul Moldova? Acum, părţile au priorităţi diferite: Moldova avansează în Uniunea Europeană, iar Transnistria – în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. La etapa actuală, Chişinăul nu este pregătit să avanseze spre Uniunea Vamală, iar Tiraspolul refuză perspectivele de integrare europeană, la care visează Moldova. Eu cred că este o absurditate posibilitatea însăşi ca Moldova să fie membră a UE, iar faptul că Alianţa pentru Integrare Europeană vorbeşte despre aderarea Moldovei în UE este o propagandă preelectorală pură. Astfel, viitorul relaţiilor Chişinău-Tiraspol va depinde de faptul cine şi încotro se va întoarce – spre Occident sau spre Orient. În acest sens, Transnistria va fi influenţată de Rusia, iar Moldova – de România şi Occident”.