Oleg Efrim: „Salariile mici nu pot să justifice corupţia judecătorilor”

T: Dle ministru, Dvs. Vă revine o bună parte din responsabilitate pentru implementarea Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize. Care este situaţia la acest capitol?

O.E.: Dacă e să ne referim la atribuţiile Ministerului Justiţiei privind implementarea Planului de Acţiuni privind liberalizarea regimului de vize, pot spune că, în mare parte, sarcina Ministerului a fost de a elabora un număr mare de legi privind justiţia şi drepturile omului, sarcină căreia i-am făcut faţă. Ori, întregul pachet legislativ care a fost prevăzut în acest Plan a fost aprobat ulterior de Guvern sau Parlament. Acum ne revine misiunea să participăm, alături de alte autorităţi din cadrul Guvernului, la implementarea acestor legi.

T: Se vorbeşte mult despre reforma justiţiei, dar efectele încă nu prea se resimt. La ce etapă este aceasta şi ce urmează să fie făcut în viitorul apropiat în acest sens?

O.E.: Justiţia nu este ca un drum pe care l-ai construit şi aceasta se vede imediat, toată lumea îl apreciază şi îi laudă pe cei care l-au făcut. În justiţie una din măsurătorile de bază este încrederea cetăţeanului. Vom putea spune că am obţinut schimbarea în acest domeniu cînd majoritatea cetăţenilor vor avea încredere în justiţia naţională.

De fapt, întrebarea privind reforma în justiţie este una din preferatele mele. Vreau să vă spun că reformele în justiţie au demarat încă în 2009, iar începînd cu anul trecut a fost aprobată Strategia de reformare a întregului sector al justiţiei pe termen mediu (pînă în 2016) şi un Plan de acţiuni pentru această perioadă, care prevede exact problemele ce le avem, unde vrem să ajungem şi ce trebuie să facem pentru aceasta. Avem şi o evaluare a costurilor pentru implementarea acestor acţiuni. Implementarea reformei în justiţie se cifrează la cel puţin 124 de milioane euro, iar mai mult de jumătate din această sumă a fost identificată deja.

Pot spune că pînă acum acţiuni importante s-au realizat la nivel legislativ. Recent, a fost aprobat un important pachet de legi ce ţine de funcţionarea sistemului judecătoresc, care prevăd inclusiv ridicarea imunităţii judecătorilor pentru fapte de corupţie. Acum Procurorul General va putea porni urmărirea penală fără ca să ceară acordul CSM. De asemenea, va fi redus numărul judecătorilor la Curtea Supremă de Justiţie cu 1/3 - de la 49 la 33de judecători. O altă lege prevede  retragerea dreptului judecătorului, care este dat afară din sistem pentru abateri disciplinare sau pentru infracţiuni, de a primi indemnizaţii şi pensia privilegiată. În acelaşi timp s-au prevăzut importante schimbări pentru asigurarea condiţiilor judecătorilor, cum ar fi: oferirea asistenţilor judecătoreşti, majorarea salariilor pentru judecători etc. Mizăm că astfel vom atinge obiectul de a asigura judecătorii cu condiţii de muncă adecvate, iar în al doilea rînd să avem un sistem judecătoresc responsabil care să ne asigure o justiţie echitabilă.

T: La concret, ce-i împiedică pe judecătorii din Moldova să fie cu adevărat independenţi?

O.E.: Astăzi cred că fiecare judecător poate să fie atît de independent, cît îşi doreşte, căci are o imunitate absolută, are garanţie privind inamovibilitatea sa. Da, poate salariul care-l primeşte nu-i asigură o viaţă decentă, în special celor care trăiesc în municipiul Chişinău, dar, în acelaşi timp, salariile mici nu pot să justifice corupţia judecătorilor. Sînt mai mulţi factori care explică starea de lucruri în justiţie. O bună parte din judecătorii care se simt cu pufuşor pe botişor, cum s-a exprimat domnul Preşedinte Nicolae Timofti, au anumiţi schelete în dulap din perioada anterioară şi, probabil cei care au guvernat atunci, ar putea să facă publice aceste date în orice moment, iar aceasta nu le permite să fie independenţi.

T: Dvs. credeţi că ei merită salarii de zeci de mii de lei, după cum propune Preşedintele Nicolae Timofti?

O.E.: Suma de 10 mii lei nu a apărut din pod. Există recomandările Consiliului Europei care sînt foarte clare - cel mai mic salariu al unui judecător trebuie să fie cel puţin echivalentul a trei salarii medii pe ţară. Astfel, dacă astăzi salariul mediu în 2012 este de 3650 lei, dacă nu greşesc, atunci 10 mii este acel plafon de unde ar trebui să înceapă salariul unui judecător. O greşeală se face atunci cînd se compară salariile judecătorilor cu salariile reprezentanţilor altor profesii, cum ar fi cele ale profesorilor, medicilor etc. Desigur, toţi depun eforturi importante, dar nu trebuie să uităm un lucru şi anume că judecătorul este ultima instanţă unde ajung toţi, începînd cu un şomer care are o anumită problemă şi terminînd cu Preşedintele ţării. De calitatea actului justiţiei depinde foarte mult tot ce se întîmplă în viaţa oricărui om care ajunge în instanţă. Vreau să-i rog pe toţi să nu facă această comparaţie pentru că, dacă am avea posibilitatea să majorăm salariile absolut la toţi bugetarii, la sigur am face acest lucru.

Foarte des se invocă exemplul Georgiei în domeniul reformării justiţiei. Noi apreciem ce a făcut ţara respectivă şi cunoaştem ce s-a întîmplat acolo, dar georgienii nu au putut să majoreze salariile imediat la toţi bugetarii. Ei au stabilit că prioritate este justiţia pentru că de acest domeniu depinde totul şi au decis să majoreze salariile la judecători. Iar datorită faptului că justiţia a început să funcţioneze normal, s-au normalizat lucrurile şi la FISC, vamă, relaţiile între oamenii de afaceri. Oamenii au înţeles că trebuie să plăteşti impozite pentru că nu vei putea cumpăra o hotărîre de judecată. De fapt, atunci cînd justiţia a început să funcţioneze, georgienii au înregistrat o creştere a veniturilor la buget, ceea ce le-a permis ulterior să majoreze salariile la profesori, medici şi la toţi ceilalţi.

T: Credeţi că dacă judecătorii vor avea salarii mai mari, vom avea mai puţini judecători corupţi?

O.E.: Majorarea salariilor nu este o măsură suficientă pentru combaterea corupţiei. De aceea, noi vom merge nu doar pe majorarea salariilor, ci şi pe creşterea responsabilităţii, măsuri care au fost iniţiate mult mai înainte de discuţiile de a majora salariile. Aceste acţiuni trebuiesc privite în paralel. De fapt, judecătorii bănuiţi de corupţie deja nu mai beneficiază de imunitate, de pensii şi pleacă fără merite din sistem. De asemenea, este instituită procedura obligatorie de evaluare periodică a performanţelor judecătorilor şi, în următorii doi ani, toţi judecătorii din sistem vor fi evaluaţi, iar în paralel vor fi propuse majorările de salarii. Acei judecători care fie sînt incompetenţi, fie corupţi, trebuie să nu se mai regăsească în acest sistem, iar cei care vor rămîne sau vor veni, trebuie să fie competenţi, absolut incoruptibili şi plătiţi bine.

T: Reformarea justiţiei nu are sens fără reformarea Procuraturii. În opinia Dvs., de ce nu se face nimic în ceea ce ţine de reforma Procuraturii?

O.E.: Nu sînt de acord că nu se face nimic. Este adevărat că acţiunile sînt mult mai energice pe segmentul ce ţine de organizarea şi funcţionarea sistemului judecătoresc, dar atît Strategia de reformarea a sistemului justiţiei, cît şi Planul de acţiuni, prevăd paşi concreţi revederea locului şi rolului PG în sistemul organelor de drept şi pentru asigurarea independenţei reale a procurorului în sistem, astfel încît să nu se subordoneze şefului său, iar deciziile să fie în conformitate cu prevederile legii. Toate acestea sînt prevăzute în Planul de acţiuni şi ele vor fi implementate pînă în 2016.

T: În ultimul timp, instituţia pe care o conduceţi a fost implicat într-un mic scandal. Mă refer la selectarea candidaţilor pentru funcţia de judecător la CEDO din partea Moldovei. Cum au fost selectaşi cei trei candidaţi şi în ce măsură sînt valabile acuzaţiile privind prezenţa factorului politic în acest proces?

O.E.: Tema este la ordinea zilei. Eu aş sugera celor care încearcă să facă scandal să nu se oprească în a crede că ei sînt cei care merită cel mai mult. Ei au trebuit să dovedească acest lucru în faţa unei Comisii create de Guvern, chiar dacă unora nu a plăcut acest lucru. Vreau să vă asigur că procedura de selecţie a fost absolut transparentă, iar şedinţele Comisiei, pînă la etapa examenului, au fost transmise în direct de către mass-media. Au fost întru totul respectate procedurile clare de desfăşurare a concursului prevăzute în documentele Consiliului Europei. Comisia, spre deosebire de toate afirmaţiile care au fost făcute, a fost foarte bine balansată şi faptul că au fost şi reprezentanţi ai partidelor politice în această Comisie nu înseamnă neapărat că decizia luată a fost una politică, pentru că au contat principiile după care a avut loc selectarea.

Organizarea concursului a fost făcută în condiţii clare şi în baza unor criterii bine definite. Concursul a constat din două probe: proba interviului, în cadrul căreia s-au apreciat calităţile profesionale şi personale ale candidaţilor, şi proba scrisă, în cadrul căreia lucrările au fost cifrate, astfel încît membrii Comisiei nu au ştiut a cui lucrare o apreciază. Şi vreau să vă spun că, dacă societatea ar vedea rezultatele (care, de fapt, reflectă exact cunoştinţele candidaţilor referitor la prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului), atunci discuţiile ar avea cu totul un alt caracter.

T: Dvs. aţi fi tentat în perspectivă să ocupaţi funcţia de judecător la CEDO?

O.E.: Nu!

T: Ce planuri de viitor aveţi? Unde vă vedeţi: în politică sau în jurisprudenţă?

O.E.: Este complicat acum să spun. Sînt jurist şi, pînă a veni în politică, am fost profesor universitar şi avocat. Sînt sigur că, mai devreme sau mai tîrziu, voi reveni şi la avocatură, şi la activitatea de profesor. Întrebarea este: Cînd anume?

T: Nu regretaţi că aţi acceptat funcţia de ministru şi să activaţi în Guvernul Filat?

O.E.: Eu sînt mîndru că fac parte din Guvernul Filat şi voi fi aici atît timp cît activitatea mea va fi considerată necesară.

T: În ce relaţii sînteţi cu Vlad Filat?

O.E.: Avem relaţii strict profesionale, relaţii normale dintre un membru al Guvernului şi Şeful Cabinetului de miniştri.

T: În această vară familia Efrim unde va merge să se odihnească?

O.E.: În situaţia în care Prim-ministrul îmi va semna cererea de concediu, atunci sper să ajungem la mare împreună cu familia mare, inclusiv cu socrii şi cu cumnaţii. Nu ştiu unde mergem pentru că eu sînt într-o totală necunoaştere - i-am dat mînă liberă familiei să decidă. Eu nu sînt pretenţios. Voi fi bucuros să fiu alături de ei pe litoral.

T: În ce relaţii sînteţi cu cumnatul Dvs., Iurie Ciocan, Preşedintele CEC?

O.E.: Noi sîntem prieteni, încă din perioada cînd nu eram cumnaţi. Nu sîntem simpli cumnaţi -  sîntem prieteni.

T: Vă mulţumim!

Text: Oxana Mititelu

Foto: Andrei Boguş