Oamenii de la sate şi-au făcut paradă pe câmp

Au schimbat parada pe uneltele agricole, iar ziua de 1 mai a fost una obişnuită. Au pus mâna pe sape şi greble şi au muncit de zor. Pentru cei de la sate parada din centrul capitalei a fost străină şi departe.

Mariana: -La paradă, iată parada e aici pe deal. Greblăm un pic că dacă nu lucrăm noi n-o să lucreze nimeni aici. Ş-apoi până în seară facem şi frigărui”.

Maria: - Dacă o să munci o să trebuiască să ne hrănim toată iarna, să avem ce mânca.

- Timpul de primăvară şi o zi de primăvară hrăneşte un an. Am mai semănat nişte prorumb. Am auzit că o să plouă zilele următoare şi am zis să facem tot înainte de ploaie că pe urmă-i târziu”.

Munca pe câmp nu ştie de sărbători. Şi chiar dacă au lipsit de la paradă, oamenii de la sate nu au uitat cu totul de Ziua Muncii. Totuşi, le este dedicată şi lor. Un păhărel şi o vorbă bună le-au dat şi mai mult spor.

-Eu doresc, azi de 1 mai, toată lumea să fie sănătoasă şi doresc la toţi să poată munci, sănătate, pace, bucurie şi ploaie de la Domnul.

Alţii, însă, au considerat că în condiţiile zilei de astăzi, 1 mai nu mai este sărbătoarea care le aparţine. Iar starea în care se află, astăzi, agricultorii nu le dă motiv de a participa la parade pompoase. Aşa că, nici pomină de regrete pentru lipsa lor de la sărbătoare.

Eulita: -Nouă ne-ar părea rău mai bine să ridice salariile la muncitori, asta pe noi ne doare. Dar că nu suntem acolo, şadă alţii în locul nostru.

Valentina: -Noi am dori să fie micşorat preţul la petrol. Vedeţi cât de greu îi vine unui muncitor la ţară, preţurilke mari la petrol, semănat, cultivat, pensia la oameni este mică, salariile sunt mici”.

Eulita: -u se uită nimeni la noi. Să se uite cineva la ţăranu acesta care munceşte. Vine cineva să ne întrebe dacă avem de mâncat sau nu? Nimeni nu vine. Bine că ştiu să ridice preţurile şi gata.