O familie din Ungheni are propria sondă de gaz

Mirosul de bucate ce se răpândeşte pretutindeni E o flacără veşnic vie. Arde şi zi, şi noapte, şi iarnă, şi vară. Flacăra vine din pământ, datorită unei „vene de gaz”, cum îi spu ne Victor Gorea, care se trage „de cine ştie de unde”. De mai bine de 30 de ani, gospodina casei, Ileana, prepară aici bucate.

„La început, flacăra ardea foarte încet, dar cu anii a devenit tot mai puternică”, povesteşte bărba tul. Chiar dacă familia Gorea se foloseşte de această flacără de decenii, nimeni nu-i întreabă nimic. Nimeni nu a venit să vadă ce se întîmplă şi de unde, totuşi, „izvorăşte” gazul.

Mirosul de bucate ce se răspândeşte pretutindeni – „aragazul” se află chiar lângă drum şi doar gardul afumat îl trădează îi opreşte uneori pe trecători.

Mătuşa Ileana pregăteşte ori ce fel de bucate aici. Până şi conservele pentru iarnă le face tot la acest aragaz, pe care-l dezmiardă cu drag „cuptoraş”. Nu are nici o problemă. „Bogdaproste ca avem gaz în ogradă, nu trebuie să ne mai batem capul să aducem vreascuri”, spune dânsa mulţumită. Vecinii nu sînt invidioşi pe norocul care a dat peste această familie.

Din contra, sunt bucuroşi nevoie mare, pentru că şi ei mai beneficiază, câteodată, de cuptoraşul „fermecat”. În ziua în care i-am vizitat, o vecină pregătea o crăticioară cu borş. Asemenea tablouri nu sunt rare în ograda familiei Gorea.

Oamenii sunt ospitalieri şi săritori la nevoie. Mătuşa Elena, când e nevoie, mai pune un cartof, un pătrunjel în ciorbele vecinilor.

Se ajută. Nu întîmplător, văzându-mă în curtea cu pricina, un vecin sări ca ars: „Cu ce drept vii în ograda omului?”. I se făcuse frică omului ca nu cumva, după intervenţia mea, să li se „închidă” gazul. Aceeaşi întrebare mi-au pus-o şi gospodarii casei când i-am contactat telefonic, solicitându-le o întâlnire.

Totul a început de la o... ţeavă

Chiar în drum, se ridica o ţeavă înaltă, cam de un metru, cu o pălărie de fier în vârf. Nimeni nu ştia ce semnificaţie are, cine a instalat-o aici şi la ce serveşte. Noroc de un tractor care a trecut peste ea şi a strivit-o. Altfel, cine ştie, poate şi azi rămânea în drum o ţeavă cu pălărie în vârf.

După ce tractorul a rupt-o, pe Victor Gorea, care-şi petrecuse copilăria în acele locuri, l-a încercat curiozitatea: ce să însemne acea ţeavă? Neavând ce face, a aprins un chibrit deasupra. Dintr-o pură întâmplare! Ce-I văzu ochii, nu avea să creadă.

Apăruse o flacără, care ardea încontinuu. De atunci tot arde. După ce şi-a întemeiat o familie, petreşteanul nostru şi-a construit o casă chiar în preajma acelui loc.

Acea ţeavă, ruginită de timp, a ajuns în curtea sa, lângă gard. De ce să n-o utilizeze? Doar nu fură gazul cuiva. Iar ţeava... Cine ştie care i-a fost menirea. Satul Petreşti a fost conectat la gazoduct doar cu un an în urmă.

I-am întrebat dacă nu se tem o eventuală explozie. Cu gazul natural nu-i de glumit. „De ce să-mi fie frică? Câte zile mi-a dat Dumnezeu, atâtea voi trăi”, a răspuns mătuşa Ileana.

Gospodarul casei, Victor Gorea, va împlini în octombrie 60 de ani. Vrea să facă mare petrecere, să adune la masa de sărbătoare toate rudele şi vecinii. Bucatele tradiţionale vor fi pregătite, cu siguranţă, la aragazul improvizat de lângă gard.

Mai este gaz…

Acum o lună, la Medeleni, sat ce face parte din comuna Petreşti, s-a produs un incendiu, provocat de gazul natural ce a început să iasă la suprafaţă dintr-un zăcământ descoperit în anii 50 ai secolului trecut. Localnicii spun că s-a auzit o ”bubuitură puternică”, iar flacăra a ajuns la o înălţime de peste trei metri.

„A luat foc gazul ce ieşea dintr-o sondă veche, aflată la câteva zeci de metri de casele de locuit şi care fusese forată de geologii sovietici prin anul 1956″, a declarat primarul de Petreşti, Serghei Gorea, pentru Adevarul.md.

A fost făcută şi o expertiză de către specialiştii de la “Moldova gaz” şi “Valiexchimp”, care au stabilit că gazul este de calitate bună şi poate fi folosit, doar că presiunea e joasă. Se spune că din acea sondă s-a extras metan în perioada sovietică. De fapt, la mijlocul secolului trecut, geologii au forat circa 800 de sonde pe întreg teritoriul Republicii Moldova, în speranţa că vor găsi gaz şi petrol. Aproape toate au fost ulterior conservate.