O şcoală din Estonia poate fi un exemplu demn de urmat pentru Moldova

În Moldova meseriaşii fac şcoală cum pot – de multe ori în ateliere improvizate şi cu tehnică depăşită de ani. Statul nu are suficienţi bani ca să întreţină toţi studenţii şi nişte clădiri învechite. După un an de studii, jumătate dintre tineri reuşeşte să-şi găsească un loc de muncă, cealaltă jumătate se descurcă cum poate. 

La aproape 2 mii de kilometri, în nordul Estoniei, meseriaşii fac şcoală ca la carte. Cândva aici era un gimnaziu de băieţi, astăzi este una dintre cele mai bune şcoli de meserii din Estonia. 

Hannes Mets administrează şcoala de vocaţie din Rakvere de câţiva ani. Ştie în ce stare era şi cât a trebuit ca să o aducă la acest nivel. În 2010, instituţia a obţinut un grant de la Uniunea Europeană de 7,5 mln de euro, prin care urma să renoveze clădirea. Administraţia a angajat arhitecţi şi designeri, astfel încât în 2 ani această şcoală s-a schimbat radical la faţă, dar a păstrat şi puţină istorie. Cum ar fi acest pătrat în perete, ce păstrează tencuiala de acum aproape 100 de ani. 

Toate clasele au mobilier nou. În cele de informatică, găsim tehnică la care am visa şi în universităţile noastre de profil. Atelierele ... sunt prea mari şi prea dotate după standardele moldoveneşti. 

Viitorii bucătari se învaţă nu numai să gătească, dar şi să primească oaspeţi. Până şi pereţii în ospătărie sunt gândiţi ... cu cap.

Din circa 800 de elevi câţi sunt în şcoală, 600 sunt hrăniţi gratuit. Pentru asta statul alocă 1 euro pe zi unui student. Mai este şi un atelier pentru mecanici, unde studenţii învaţă meserie pe maşini speciale şi chiar le construiesc.

Că iese bucătar, cofetar, brutar, agent turistic, sudor, lăcătuş, mecanic sau constructor, orice tânăr de aici ştie că-şi va găsi un loc de muncă. Dacă nu în ţara sa, atunci în alta, care e membră a UE. 

Practicile din Estonia pot prinde viaţă şi în Moldova, chiar dacă nu membră, dar europeană pe hartă. Fondurile străine vin în ţara noastră şi nu e greu să fie găsite. Cel mai important, e să se găsească voinţă printre autorităţi şi administraţii şcolare pentru a schimba viitorul tinerilor.