Nu e uşor să fii “Floarea lui Sulac”

O interpretă care farmecă spectatorul prin frumuseţe, voce şi gingăşie. Pentru ea scena este un câmp de luptă. A moştenit de la tatǎl ei vocea şi, deşi când a fost micǎ şi-ar fi dorit sǎ înveţe sǎ danseze, a urmat calea muzicii, la îndemnul pǎrintelui ei.
Doina Sulac, protagonista rubricii “Vedete în culori” din această săptămână, este îndrăgostită de fiecare melodie pe care o compune şi o interpretează. Cântecele tatălui ei, au o însemnătate deosebită pentru ea, fiecare vers şi melodie amintindu-i de el şi de copilărie.
S-a nǎscut pe 11 iulie 1988, în R. Moldova şi este fiica marelui maestru Nicolae Sulac.Debutul Doinei Sulac pe scenǎ s-a produs pe când aceasta avea doar patru ani, în cadrul unei seri de creaţie a tatǎlui sǎu, a interpretat piesa “Mi-am cusut bondiţǎ nouǎ”, acompaniatǎ fiind de Orchestra “Lǎutarii”. Îşi face studiile la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Facultatea Canto Academic.
Consideră că succesul ei în cariera muzicală a venit odată cu piesa “Dorul”, care prin 2004 era în topuri la Radio şi TV. Deşi cântă şi muzică usoară, cea populară îi este mai aproape de suflet, deoarece cu ea a crescut. Viaţa i-a oferit de toate, şi bune şi rele, care au făcut-o să fie mai puternică prin credinţă şi răbdare.
Îşi va susţine fiica Nicoleta dacă va deveni interpetă, pentru că va avea cine să ducă mai departe ceea ce a început tatăl ei. Doar că o va preveni ce riscuri şi sacrificii necesită această meserie, care, în opinia ei, necesită mult caracter, răbdare şi sacrificii.
Consideră că imaginea unui artist este foarte importantă, iar a ei s-a schimbat spre bine odată cu începerea colaborării cu impresarul Vlad Costandoi, care, după cum spune Doina, ştie foarte bine să-şi facă meseria.
1) Cum e să fii fiica marelui interpret de muzică populară, Nicolae Sulac?
Este foarte greu să fii fiica unui mare artist, pentru că întotdeauna trebuie să demonstrezi că eşti la fel de talentată. Să fii fiica lui Nicolae Sulac înseamnă responsabilitate, onoare şi putere pentru a înfrînge răutăţile. Totodată, înseamnă un mare noroc, că am moştenit talentul de a cânta şi am întânit oameni de bună credinţă care sunt un sprijin pentru mine şi cariera mea, aşa cum este Nicolae Botgros. Nu ştiu ce aş fi făcut dacă nu aş fi avut acest talent, Dumnezeu mi-a dat această soartă pentru care îi mulţumesc.
2) Cum a evoluat cariera ta după moartea tatălui tău?
Mi-a fost foarte greu, pentru că nimănui nu-i mai păsa. Cum zicea şi tatăl meu: “Mori şi după două săptămâni uită toţi de tine”. Din păcate, noi nu prea ştim să ne aducem aminte de marile valori. Nu prea vrem să investim în monumente, în acţiuni de caritate. M-am descurcat nu pentru că sunt Doina Sulac - fiica lui, ci pentru că am muncit din greu, am un anumit aspect, am talent, pe care îl valorific prin muncă şi străduinţă. Iată de ce, după moartea lui, am ajuns unde am ajuns.
3) Cum reuşeşti să îmbini cariera de artist cu rolul de mamă ?
Îmi reuşeşte cu greu, dar am noroc de mama mea, care mă ajută şi îmi este mereu alături. Dacă nu ar fi fost ea, nu ştiu cum aş fi reuşit acest lucru. Nu este uşor să creşti un copil, căruia trebuie să I se acorde timp şi atenţie.
4) Ce crezi că nu ţi-a reuşit până acum şi regreţi?
Regret că nu mi-a reuşit viaţa personală. Un artist se dedică în primul rând scenei, şi eu la rândul meu, am făcut acest sacrificiu. Familia rămâne pe planul doi. Este foarte greu să le îmbini şi nici nu-i cred pe cei care spun “că la noi totul este Ok, e bine”.
5) Ai îndeplinit cea mai mare dorinţă a tatălui tău - primul concert solo. Cum te-ai simţit la concertul “Floarea lui Sulac”?
A fost un concert deosebit de important pentru mine. Am reuşit să-i împlinesc visul tatălui meu, care îşi dorea să mă vadă cântând singură pe scenă. M-am simţit bine, pentru că de mult timp îmi doream acest spectacol. Deşi a fost foarte costisitor, am avut mare noroc de sponsorii care m-au ajutat şi m-au susţinut financiar. De asemenea, vreau să mulţume