Moldoveanul care ridică Peretele Durerii de la Moscova: Cea mai mare problemă, despărțirea

În proiect apar portretele unor oameni care, cum spun autorii, „fac Moscova să fie Moscova” - armeni, ucraineni, kirghizi, uzbeci, tadjici.

Unul dintre cei fotografiați de Novaya Gazeta este moldoveanul Viorel Hîrjeu din Filipeni, în vârstă de 32 de ani. 

Bărbatul este colector de figuri monumentale și muncește acum la monumentul „Peretele Durerii” din intersecția Sakharov și Sadovoe, scrie Agora.

Viorel Hîrjeu povestește ziarului rus că pentru munca sa se plătește, de obicei, o leafă de 80.000 de ruble, iar el câștigă 60.000. „Am venit aici pentru prima dată dupa școală cu tata, care e militar. Aici împreună ne ocupam cu construcția. Atunci a fost prima și ultima dată când am lucrat sub conducerea cuiva. Dă-mi băieți de treabă – și eu formez o brigadă. Avem căsuțe-vagoane în zona industrială. Trăiesc, de obicei, câe două persoane în căsuță. Eu trăiesc singur”, povestește Viorel despre munca sa.

Profesia sa este mecanic auto. „În Moldova lucram cu mașinile avariate. Acolo în genere mașinile europene sunt mai ieftine. Sunt născut în Transnistria, în satul Filipeni. Satul până acum se extinde: unii construiesc, iar mulți pleacă. Fratele meu, de exemplu, trăiește în Moldova, dar lucrează în Europa”, spune Viorel.

Bărbatul spune că și în R. Moldova găsești un monument al deportaților asemănător celui pe care-l ridică în Rusia, dar spune că „e mai mic”. „Am și eu deportați în familie, dar nu sunt sigur, buneii au murit devreme. Bunicul a luptat în al doilea Război Mondial de partea Uniunii Sovietice. Doar că, după anii nouăzeci, la primărie stau atârnate portretele soldaților care au luptat pentru România. Eu am citit că cele mai mari deportări în Moldova au au avut loc după anul 1945, pentru că țara noastră a fost despărțită în două după ce armata sovietică a intrat, în anul 1940, în Moldova (Basarabia), ea fiind despărțită de România. Dar nu sunt prea convins — tu mai citește”, îndeamnă el reporterul.