Moldova mai are analfabeţi

Este vorba de Vulcăneşti, Nisporeni, unde analfabetismul se transmite din generaţie în generaţie, iar cei care ştiu a-şi pune semnătura pe hârtie sunt consideraţi cărturari.

Grădiniţa „Romaniţa”, deschisă recent în această localitate, cu suportul Băncii Mondiale este, în accepţia sătenilor şi autorităţilor, un prim pas spre eradicarea necunoaşterii.

„Învăţătura te face om mare”

Prinţesa are 4 ani şi, acum câteva luni, a venit pentru prima dată la grădiniţă, împreună cu sora sa mai mare Rodica. Când părinţii le-au adus la „Romaniţa”, fetele nu cunoşteau deloc limba română şi comunicau doar în limba maternă - romani. În aceeaşi situaţie se aflau majoritatea copiilor de etnie romă din Vulcăneşti. Educatoarele ne-a spus că au avut de muncit foarte mult nu doar ca să le dea cunoştinţe elementare, dar şi să-i înveţe deprinderi de viaţă. Unii dintre ei nu ştiau nici măcar a ţine lingura. Acum, la câteva luni de la deschiderea grădiniţei copiii ştiu să numere şi chiar să recite poezii în limba română.

O altă fetiţă - Anişoara - este mândria părinţilor. La cei şapte ani, este singura din familie care ştie literele, ce-i drept, nu chiar pe toate, dar „mai are când le învăţaЃh, spune mama fetiţei.

„Dacă aş putea întoarce timpul, nu m-aş mărita la 15 ani”

Chiar dacă nu au avut ei înşişi parte de carte, sătenii de la Vulcăneşti, recunosc importanţa învăţăturii. Părinţii care-şi aduc copiii la grădiniţă spun că îşi doresc un rost mai bun pentru copiii lor, iar fără studii acest lucru este imposibil.

„Dacă aş putea întoarce timpul înapoi nu m-aş mai mărita la 15 ani şi nu m-aş lepăda de şcoală nici în ruptul capuluiЃh, spune Ludmila Caracuian, mamă a patru copii, care nu ştie nici a scrie, nici a citi. La fel ca şi alte mame, Ludmila nu poate nici măcar să semneze pe bonul de plată pentru grădiniţă, ne spune una dintre educatoare.

Şi în familia Cobzari ambii părinţi sunt neştiutori de carte dar îşi doresc ca măcar cei patru copii ai lor să poată învăţa. Parinţii nu au un loc de muncă stabil şi sunt nevoiţi să muncească cu ziua prin satele vecine. Mezinii familiei frecventează grădiniţa chiar de la deschiderea acesteia şi, potrivit mamei, se simt aici chiar mai bine decât acasă, pentru că „sunt hrăniţi, ţinuţi la curat şi învaţă poezii”. Florin, băiatul mai mare, nu a mers nicio zi la grădiniţă şi nu ştie deloc limba română. Astfel, calea spre şcoală îi este închisă, pentru că instruirea se face exclusiv în limba română. În situaţia lui Florin se află zeci de adolescenţi romi care nu au mers la şcoală nicio zi şi din cauză că nu au avut posibilitatea să înveţe limba de stat.

„Deschiderea grădiniţei este un prim pas spre eradicarea neştiinţei de carte la Vulcăneşti. Totuşi, problema este departe de a fi soluţionată. Asta deoarece doar unul din patru copii de vârstă preşcolară frecventează grădiniţa. Ceilalţi stau acasă sau sunt plecaţi peste hotare, acolo unde muncesc părinţii lorЃh, ne-a spus Zinaida Triboi, directoarea grădiniţei. 

Promovaţi din clasă în clasă, chiar dacă nu ştiu a citi

Satul Vulcăneşti este populat în proporţie de 95 la sută de romi. Majoritatea celor peste 1500 de locuitori nu au zăbovit nicio zi pe băncile şcolii. Pentru că părinţii migrează permanent în căutarea unui loc de muncă, cei mici nu se prea reţin la grădiniţă sau la şcoală – cel mult câteva luni pe an. În rest, sunt nevoiţi să însuşească o altă lecţie - cum să existe într-o societate din care populaţia romă este practic exclusă.

Chiar dacă în sat funcţionează de mai mulţi ani o şcoală, copiii romi ajung cel mult până în clasa a VI-a. Sunt cazuri în care ei sunt promovaţi dintr-o clasă în alta fără să ştie nici măcar a citi. În aceste condiţii, mulţi săteni nu mai văd rostul studiilor. Fetele sunt şi mai vulnerabile la analfabetism, deoarece majoritatea se căsătoresc încă din adolescenţă şi nu le mai arde de şcoală. Studiile sociologice arată că nivelul de cunoştinţe al unui copil depinde într-o măsură decisiva de nivelul de educaţie al mamei.

„În şcoala din Vulcăneşti educaţia se realizează fictiv, profesorii şi învăţătorii vin la şcoală la un interval de două, trei zile pe săptămănă. Educaţia se face de către copii, profesorii deleagă pe unul dintre copiii prezenţi să se ocupe de educaţia colegilor. Într-un fel, cadrele didactice aşteaptă ca să treacă ziua pentru a fi remuneraţi. Am întâlnit copii în clasa a VI-a care nu cunoşteau nici o literă. Părinţii copiilor sunt foarte revoltaţi şi nemulţumiţi de nivelul de educaţie şi de atitudinea indiferentă a cadrelor didactice. Marea majoritate a populaţiei nu ştie să scrie sau să citeascăЃh, se arată într-un raport realizat pentru UNDP de către Cosmina Novakovici, expert internaţional în problematica romilor.

La şcoală – doar în timpul liber de cerşit

O familie numeroasă care trăieşte în sărăcie, cum este cazul multor familii rome, reuşeşte cu greu să acopere costurile ascunse ale educaţiei. Îmbrăcămintea, cărţile, încălţămintea şi alte lucruri de primă necesitate pentru un elev sunt deseori prea scumpe pentru aceste familii. Atunci când nu mai au de lucru aici, acasă, adică atunci când se termină muncile sezoniere, cei mai mulţi săteni merg la câştig în Rusia sau Ucraina. Acolo, cei mai mulţi se hrănesc din cerşit. Acasă rămân doar cei care nu au suficienţi bani ca să-şi perfecteze paşapoarte.

Mai multe familii din sat închiriază apartamente în marile oraşe din Rusia, stau acolo un timp, ocupându-se în principal cu cerşitul, după care revin acasă, şi alte familii le iau locul ca să nu se piardă „businessul”. Astfel, majoritatea copiiilor uită de carte pentru o bună bucată de timp.

„Voi aduce băiatul la grădiniţă până la toamnă, când vin ceilalţi de la lucru şi plecăm noi”, ne spune o tânără femeie. Exemplul părinţilor săi, care au luat-o cu ei la cerşit încă de pe când avea zece ani, este greu de ignorat. „Copilul trebuie să fie cu mama şi cu tata. Nu-i putem lăsa aici pentru că n-au ce mânca”, mai spune femeia. 

Constitutia R.Moldova prevede că „Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Dreptul la învăţătură este garantat, indiferent de naţionalitate, sex, vârstă, de originea şi starea socială, de apartenenţa politică sau religioasă, de antecedentele penale.

Învăţămîntul general obligatoriu: durata învăţământului general obligatoriu este de 9 ani. Frecventarea obligatorie a şcolii încetează la sfârşitul anului de învăţământ în care elevul atinge vârsta de 16 ani.

De asemenea, Convenţia cu privire la Drepturile Copilului obligă statul să asigure învăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi, să ia măsuri pentru încurajarea frecventării cu regularitate a şcolii şi pentru reducerea ratei abandonului şcolar. Acelaşi articol mai prevede: „Statele părţi vor promova şi vor încuraja cooperarea internaţională în domeniul educaţiei, mai ales în scopul de a contribui la eliminarea ignoranţei şi a analfabetismului în lume…”.

Persoanele de origine romă ale căror drepturi au fost încălcate se pot adresa la:

Consiliul Naţional al Romilor: mun. Chişinău, str. A. Mateevici 109/1 birou 306-307 Telefon + 373 22 22 70 99, fax + 373 22 24 46 67
Coaliţia Nondiscriminare: mun. Chişinău, str. Puşkin 22, Casa Presei, of. 518 Tel. (+373 22) 23 51 75, 23 30 88, Fax. (+373 22) 23 51 75
Centrul pentru Drepturile Omului, Avocatul Copilului – linia fierbinte: 930 222

Fiecare al cincilea rom este analfabet

„Educaţia este veriga slabă a comunităţii romilor din Moldova. Statisticile organizaţiilor internaţionale la acest capitol sunt deosebit de îngrijorătoare şi sunt mult sub nivelul mediu pe ţară”, spune Nicolae Radiţa preşedintele Centrului Naţional al Romilor.

Potrivit unui studiu al UNDP, o cincime din populaţia romă nu are abilităţi minime de scriere şi citire, de menţionat că în rândul restului populaţiei acest indicator este de zece ori mai mic. Gradul de alfabetizare a populaţiei rome este de 75 la sută, acest indicator este mai mic chiar decât în Kenya, o ţară recunoscută ca având un nivel scăzut al dezvoltării umane.

Trei din zece romi au făcut doar studii primare, iar alţii trei – şcoala medie. Sunt foarte puţini romi cu studii superioare.
Cauzele abandonului şcolar sunt, potrivit studiului UNFPA, costurile prea mari pentru educaţie, distanţele mari până la instituţiile de învăţământ şi problemele de sănătate.

Cei mai mulţi părinţi refuză să-şi dea copiii la şcoală considerând că aceştia au atins deja nivelul necesar de cunoştinţe, un alt motiv sunt căsătoriile timpurii, dar şi faptul că unii romi sunt impuşi să muncească din copilărie. Unii lideri ai organizatiilor pentru protectia drepturilor romilor spun că abandonul şcolar este o consecinţă a necunoaşterii limbii române şi discriminării din şcoli şi grădiniţe.

Recensământul populaţiei din anul 2004 a constatat că în Moldova locuiesc 12 271 de etnici romi, sau 0.4% din populaţia totală. Datele neoficiale indică însă o cifră de până la 150 000 de romi. Potrivit datelor UNDP, circa o treime din populaţia romă intră în categoria celor mai sărace persoane din Republica Moldova, iar cinci romi din zece trăiesc în sărăcie extremă. 

Investigație realizată în cadrul campaniei „Jurnaliştii pentru Drepturle Omului”, derulată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, cu suportul Ambasadei SUA în Moldova.