Mărțișoare vechi și noi expuse la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală

Obiceiul străvechi al Mărţişorului, ca simbol al sosirii primăverii şi al regenerării naturii, este legat de începutul Anului Nou Agricol, celebrând trecerea de la iarnă la primăvară. Conform tradiţiei, în prima zi de primăvară  oamenii îşi prindeau  mărțișoare până la răsăritul soarelui. Bătrânii spun că mărțișoarele trebuiau  confecționate în ajunul zilei de 1 Martie sau în dimineața acestei zile.

 Mărțișoarele tradiționale se făceau din 2 fire de lână, de culoare albă și roșie, răsucite într-un singur şnur. Erau predestinate în primul rând  copiilor, tinerilor, în special fetelor. Se legau la gât sau încheietura mânii în speranţa ca purtătorul să fie sănătos, apărat de  deochi,  farmece și boli. După credinţa populară, oamenii care poartă mărțișoare „nu mai sunt pârliţi de soare”, devin mai voinici și mai frumoși pe parcursul întregului an. 

Tot cu ajutorul mărțișorului se trece  peste Zilele Babei Odochia. Obiceiul este cunoscut mai multor popoare din centrul și  sud-estul Europei (Bulgaria, Macedonia, Serbia, Grecia). Mărțișoarele se poartă timp de o lună, ca apoi să fie legate de crengile copacilor în floare, obicei cu dublă semnificație – omul să fie „bălai” și frumos ca floarea pomului, pomul să aibă puterea omului pentru a da roade bogate. Ca în fiecare an, orrganizatorii propun publicului la sfârșitul lunii (30 martie) să aducă mărțișoarele purtate la Muzeu pentru a le lega de pomii din Grădina Botanică, conform obiceiului. Organizatori Expoziției sunt Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală și Centrul Național de Conservare și Promovarea Patrimoniului Cultural imaterial