Mărturisirile unei deportate: „Şi-au bătut joc de noi…”

Ana Boldurescu (73 ani), din satul Sipoteni, raionul Călărași, și-a trăit copilăria pe pământ străin. Avea doar 10 ani când, împreună cu întreaga sa familie, a fost dusă în Siberia. Deportările i-au furat o bucată din viaţă, dar ajunsă din nou pe meleagul natal a spus că Dumnezeu totuși există. 

Astăzi are o familie unită și o casă frumoasă. Şi, deși a trecut prin greutăţi pe care numai ea le știe, spune că e fericită și că sufletul i-i împăcat.

Drumul spre Siberia

Familia ei a fost ridicată în ’49, când a pornit cel de-al doilea val de deportări. În ziua de 6 iulie s-au trezit cu ,,oaspeti” în ogradă. Aceştia le-au spus că trebuie să-și părăsească locuinţa. Deși pe atunci era mică şi încă nu înţelegea multe lucruri, mătuşa Ana mai păstrează vie amintirea clipelor în care a părăsit casa părintească. ,,Eram copil, dar ţin minte ziua aceea. Am auzit câinele lătrând și-apoi am văzut 3 bărbați înalţi și zdraveni care ne-au zis să ne îmbrăcăm, să luăm cu noi câte ceva și să-i urmăm. Ne-au dus cu mașinile până la Călărași, iar de acolo ne-au urcat pe toţi în vagoane” , povestește bătrâna.
Nu-și mai amintește cât timp a durat până au ajuns în Kurgan, locul unde au fost lăsați, dar știe ca drumul a fost greu: ,,Dormeam pe jos, că eram mulţi, iar căldura era mare și greu de suportat”, mai spune femeia.

Şase într-o odaie

Pe pământ străin li s-a dat o cameră pentru toţi cei şase membri ai familiei. ,,Am trăit și noi cum am putut, că n-aveam de ales. Şi-au bătut joc de noi. I-au împrăștiat pe sărmanii oameni prin toate colțurile Rusiei și i-au lăsat în voia sorții”, ne-a zis Ana Boldurescu.
Au avut totuși partea lor de noroc și au nimerit acolo unde mila lui Dumnezeu a fost mai mare. ,,Ne-am chinuit și noi destul, dar aveam ce pune pe masă, căci au fost alții care o duceau şi mai rău. Pe copii i-au luat la școală. Împreună cu frații mei, am mers în clasa I, iar părinții munceau și li se plătea pentru asta. Aveam ce mânca, dar tot ne era dor de casă”, ni s-a destăinuit femeia.
După câţiva ani, tatăl ei, gospodar fiind, a reușit să facă pentru ei o casă mai mare.

Casa părintească, vândută cu 150 de lei

După cinci ani trăiți în Rusia, Ana Boldurescu a revenit la baştină, dar fără părinţii săi. În casa în care s-a născut locuia o familie de ruși, aşa că ea a trebuit să locuiască cu bunica, într-o căsuță de vară care se afla în ograda lor. La scurt timp avea să trăiască o altă nedreptate a sorții. ,,Rușii au plecat și, ca să nu ne rămână nouă casa, au vândut-o la prețul de 150 de lei unui om calic” , spune femeia. Abia peste ani au reuşit să-și recapete pământul. Părinții au venit și ei înapoi, dar nu mai aveau unde să locuiască. ,,Cei de sus au refuzat să le dea loc de trai, așa că au ales să plece. Au ajuns în Ucraina, unde au cumpărat o casă și au trăit mai bine de 7 ani”, își mai amintește mătuşa Ana.
Dorul însă i-a adus din nou în satul natal și de astă dată autoritățile le-au oferit pământ. ,,Au construit, sărmanii, 3 case. Şi pe toate într-o singură viață de om. Au fost gospodari și așa au rămas până la sfârșitul vieții”, ne-a zis Ana Boldurescu.

Au crescut și au educat 8 copii

S-a căsătorit când părinții erau încă departe, fără a avea binecuvântarea lor. Cu toate acestea, destinul i-a scos în cale un om bun: ,,Niciodată nu mi-a zis o vorbă rea! M-a respectat întotdeauna și am trăit în bună înțelegere chiar de la început”, mărturisește femeia. Am întrebat-o cum l-a întâlnit pe nea’ Gheorghe, cel care avea să-i devină soţ. ,,N-a trebuit să-l caut eu, m-a găsit el pe mine. Părinții lui l-au îndrumat să vină să mă ia de nevastă, spunându-i că sunt fată din neam bun”, spune ea, zâmbind.
Au acum o familie numeroasă. Din cei nouă copii cărora le-au dat viaţă, opt le mai sunt alături. Casa și-au construit-o cu mâinile lor, iar acum, după 56 ani trăiți împreună, privesc înapoi și mai că nu le vine să creadă că rodul muncii lor e atât de mare: ,,Când mă uit la toate, îmi pare că nu noi le-am făcut. Nici nu ne-am gândit că o să ajungem la anii aceștia”, intervine soțul ei, Gheorghe Boldurescu. ,,Ne-a fost greu, dar acum sunt bucuroasă de tot ce am”, adaugă femeia, privind cu drag spre cel care a știut s-o iubească și să-i poarte respectul atâta timp.