Interviu cu un moldovean care a muncit pe brînci ani de zile în Grecia pînă să-şi vadă visul împlinit

Pe bulevardul Alexandras din centrul Atenei, se află Curtea Supremă de Justiție, Comandamentul General de Poliție din Attiki, stadionul „Panathinaiko”, mai multe spitale de stat dar și cabinetul stomatologului moldovean Valeriu Antoniu.

El este originar din satul Filipeni, raionul Leova. După absolvirea facultății de stomatologie, în anul 1995 a revenit în raionul de baștină și a activat ca medic șef coordonator și medic stomatolog la Centrul medical de familie din Sărata Nouă. Acolo a făcut cunoștință cu soția Valentina, care lucra ca soră medicală.

Când ați venit în Grecia și care a fost motivul plecării d-stră din Moldova?

- În Grecia suntem aproape de 12 ani. Uite ce mai trece timpul, 12 ani… Anul 1999 și începutul lui 2000, au fost pentru noi timpuri tare grele, cuțitul ne-a ajuns la os, când nu am fost plătiți un an de zile. Aveam deja familie, copil mic și nu era chip de trăit fără un ban. Nu mai eram singur, aveam răspundere, eram tată și soț. Îmi aduc aminte un caz despre care vreau să vă povestesc. S-a întâmplat de mai multe ori ca pacienții să-mi propună, în loc de bani să mă „mulțumească” cu o găină, o gâscă. Într-o zi, mă pomenisem la ușa cabinetului cu niște rațe, nu pacienți desigur, înțelegeți… eram pus în situație delicată, ce să zic? Până la urmă nici eu nu avusem parte de acele rațe. Se întâmplase să le uităm în portbagajul mașinii pe câteva zile. Săracele rațe, s-au dus degeaba…

Greutățile și problemele ne-au făcut să luăm o decizie cu soția mea, care s-a dovedit a fi radicală în viața noastră.

Am venit în Grecia. La început eram ilegali, dar în scurt timp, în 2001, a ieșit legea cu privire la legalizarea migranților. Norocul a fost de partea noastră și a miilor de oameni care s-au legalizat în acea perioadă.

Ce loc de muncă v-ați găsit și cum a fost perioada de adaptare?

Am lucrat în diferite domenii, în special în construcție. A fost foarte greu. Nu atât lucrul, cât perioada de adaptare. Ne-am confruntat cu diferite probleme, inclusiv și cu fenomenul de descriminare, nu am fost acceptați ușor. Superiorul meu de la serviciu cunoștea că sunt medic și „glumea” pe seama mea: „ești medic și lucrezi la ciment, care-i diferența dintre tine și un lucrător de rând?”. Atunci, i-am spus că eu într-o zi voi deschide un cabinet stomatologic. Îmi iubesc meseria foarte mult și dorința mea de a activa ca medic stomatolog nu o abandonasem niciodată. Mult timp prețios ne-a luat adaptarea, întegrarea, studiul limbii. Pe lângă toate astea mai era și dorul de casă, de părinți și, desigur, de copilul nostru. Băiatul a rămas de mic cu frații și surorile noastre. Era prea micuț ca să înțeleagă lipsa părinților lui. Cel mai dureros lucru a fost când mi-a întrebat sora, dacă poate s-o numească „mamă”. Începea să ne uite. Din acel moment, am făcut tot ce ne-a stat în puteri ca să ne aducem copilul lângă noi.

Cum ați reușit să vă afirmați în societatea greacă?

Așa cum am menționat, aveam un scop și trebuia să-l realizez.  Am început pregătirile de recunoaștere a diplomei. Practic, am luat-o iar de la început. Deoarece trebuia să acord mult timp pregătirilor de examene, erau perioade când nu lucram deloc. Venitul familiei a scăzut, dar cheltuielile trebuiau acoperite. În acea perioadă, mi-a fost importantă prezența, susținerea și înțelegerea soției mele, căreia îi mulțumesc mult.

Cu ce surse ați deschis cabinetul?

Din surse economice proprii, din economiile făcute de mulți ani de muncă. Am decis fără ca să chibzuim mult, e vorba despre lucrul nostru care ne oferă pâinea de toate zilele. Cunoscuții noștri au investit bani în case, în mașini, noi am ales să facem o investiție pentru viitorul feciorului nostru, care pare că urmează pașii mei, a moștenit frumusețea mamei lui, dar e deștept ca tata!

Aș vrea să deschid o mică paranteză aici, așa ca să dăm o altă notă discuției, ceva mai plăcut. În ziua absolvirii, fericiți cu diplomele la mână, făcusem o glumă cu foștii colegi, că voi inventa un fotoliu pentru oameni de statura mea, nu prea înalți… au trecut anii și toate astea s-au schimbat. Cabinetul meu dispune de cea mai performantă tehnologie și fotoliul pacientului și scaunul meu de lucru sunt așa cum mi le închipuiam eu atunci. În timpurile sovietice, fotoliile erau înalte, nu știu dacă cineva din colegii mei mi-a vândut ideea, în orice caz mă bucur că tehnologia a progresat și odată cu ea și medicina stomatologică.

Cine sunt pacienții d-stră, ce servicii oferiți și la ce preț?

Avem pacienți moldoveni, români, bulgari și greci. Oferim cele mai avantajoase prețuri. Ca medic, am datoria să previn pacienții și să-i consult în ceea ce privește sănătatea dentară. La acest capitol, din păcate, există probleme, lumea nu oferă atenție și nici timp igienei dentare.

Care este rețeta succesului d-stră?

Nimic nu ți se dă de-a gata. Ca să-ți atingi scopurile trebuie să muncești mult. Și noi am muncit cu sârguință și mare răbdare. Încrederea și respectul reciproc ne-a dat putere să ajungem aici și să meargem înainte, spre viitor.