Exploatarea prin muncă a copiilor, un fenomen în RM

Maică-sa, o fostă profesoară de liceu, se afla la lucru în Italia; tatăl băiatului era inapt de muncă, nu putea ridica nici măcar o căldare de apa; o soră a minorului era plecată la studii la Chişinău, iar alta se pregătea de bacalaureat. În aceste condiţii, Ion era nevoit, de pe la cinci dimineaţa, să ducă vaca la păscut. Apoi, fugea la liceu.

Avea nişte mâini crăpate ca o bunicuţă: creştea iepuri, un cal şi o capră, lucra în gradină. Deşi era la vârsta primei dragoste, nu era dintre cei care se plimbau prin mahala, povesteau şocaţi profesorii minorului sinucigaş la aflarea vestii tragice. Cei care l-au cunoscut nu ar fi crezut vreodată că un copil care iubea viaţa ar fi capabil de un asemenea gest. Prietenii nenorocitului copil spuneau că el a vrut să facă un rău, un fel de protest împotriva părinţilor care-i făcuse viaţa un calvar, exploatându-l zilnic. 

Educaţia prin muncă, nu robia!

Tragedia acelui minor a provocat dezbateri în presă, care însă nu au schimbat mentalitatea multor părinţi din localităţile rurale în ceea ce priveşte folosirea abuzivă a muncii copiilor. Mai rău e că legislaţia nu prevede sancţiuni împotriva unor asemenea părinţi. Anual în RM sunt identificate sute de cazuri de muncă a copiilor, cele mai multe în agricultură. Inspecţia Muncii din Moldova înregistrează anual sute de cazuri de muncă periculoasă a copilului. Cele mai multe dintre ele se referă la numărul de ore de muncă ce depăşeşte numărul maxim admis de lege, utilizarea echipamentului şi instrumentelor periculoase, muncă pe timp de noapte, etc.

Pentru că nu au locuri de muncă permanente, părinţii muncesc împreună cu odraslele lor la patronii care au pământuri, pentru a le putea cumpăra de îmbrăcat şi încălţat. Deseori minorii muncesc fără a fi remuneraţi, în condiţii de arşiţă, fără apă şi haine de protecţie. Eliminarea exploatării prin muncă a copilului rămâne doar un angajament pe hârtie al guvernului.

Daria Bostan, preşedintele UT Chişinău a Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Agricultură şi Alimentaţie „Agroindsind", ne-a povestit despre numeroase cazuri de exploatare cruntă a copiilor din raionul Anenii-Noi. „Împreună cu Inspecţia Muncii, efectuăm controale ale agenţilor economici, dar şi proprietarilor de terenuri, care folosesc munca copiilor pe larg. Depistăm pretinşi agenţi economici, care nu-şi onorează obligaţiile faţă de stat, în schimb, îşi permit să ia la lucru copii pe care să-i plătească cu sume de 10-20-30 de lei pe zi ori să nu le dea niciun ban”, a menţionat Daria Bostan. Abandonul şcolar este cauzat deseori de faptul că minorii sunt obligaţi să muncească.

Zeci de minori exploataţi la Mereni, fără niciun ban

Un pretins agent economic din localitatea Pugăceni din raionul Anenii-Noi, Elena Sulă, care nu avea niciun angajat oficial, a exploatat anii trecuţi copii la toate muncile din serele sale. Minorii lucrau cot la cot cu vârstnicii peste zece ore pe zi. Şi Fabrica de conserve de la Mereni a ajuns pe lista neagră a celor care au comis abuzuri faţă de copii, exploatându-i prin muncă. De un an şi jumătate mai multe mame cu fetiţele lor caută dreptate şi n-o găsesc nici în instanţa de judecată. Încă în 2010, mai mult de zece fetiţe cu vârste de 13-14 ani au muncit din primăvara devreme, până toamna târziu, pe terenurile agricole ale întreprinderii şi nici până azi nu au primit niciun bănuţ pentru exploatarea îndurată. Şi asta în pofida faptului că părinţii copilelor din Combusca-Veche au acţionat în judecată şefii fabricii în cauză, iar Judecătoria de la Anenii-Noi a emis o decizie care obliga patronul să-şi remunereze foştii lucrători la negru.

Anual, în zona localităţii Chetrosu, pe lunca Bâcului, mai mulţi proprietari şi arendaşi de terenuri agricole cultivă dovlecei şi la culesul lor folosesc doar copii de 12 şi 14 ani din toate localităţile vecine, în condiţii de arşiţă de 40 de grade şi fără să le dea apă. Culesul dovleceilor e anevoios şi se mai întâmplă să minorii aveau şanse mari să ajungă acasă fără niciun ban în buzunar ori să fie înşelaţi la plată. Dacă angajaţii în vârstă la patronii ce respectau legea munceau în arşiţă de la şase la zece dimineaţa, copiii exploataţi lucrau de la răsăritul soarelui până la orele prânzului, cu apa adusă de acasă. „Angajatorii” le promiteau cam 40 de lei pe zi, însă le dădeau câte 20 de lei. Şi aşa tot sezonul dovleceilor...

Pe arşiţă, peste zece ore pe zi...

„Aceeaşi situaţie e şi la legatul viilor, şi la culesul strugurilor în toată republica. Copiilor neangajaţi li se spune că munca lor de o zi ar costa 30 de lei, ca apoi să le fie aruncaţi zece lei ori să nu fie plătiţi deloc. În majoritatea satelor nu există agenţi economici, oamenii nu au de lucru şi ajung victime ale unor indivizi certaţi cu lege, care nu sunt traşi la răspundere. În loc să meargă la şcoală şi să înveţe mai mult, micuţii sunt trimişi la păscut vitele. Desigur, educaţia prin muncă a copiilor este obligatorie, nu robia. În perioada URSS se formau brigăzi şcolare, care munceau câte patru-cinci ore pe zi, iar în prezent copiii muncesc la fel ca şi părinţii lor: câte opt – 12 ore pe zi.

Una este educaţia prin muncă şi alta e robia. Cu regret, guvernarea nu ne aude plânsul, nu ţine cont de propunerile noastre de schimbare a situaţiei”, a menţionat Daria Bostan. Pe parcursul ultimilor ani Guvernul RM şi-a exprimat angajamentul pentru combaterea muncii copilului şi eliminarea formelor grave ale acesteia, inclusiv traficului de copii. Prin ratificarea unui număr de instrumente internaţionale, printre care Convenţiile ILO, Moldova s-a angajat să ia măsurile necesare pentru combaterea muncii copilului la nivel naţional, prin intermediul reformelor legislative şi alocărilor de resurse.

Organizaţiile internaţionale luptă cu normele sociale ale moldovenilor

Problema muncii copilului este agravată de normele sociale care persistă în societate, consideră experţii UNICEF. Prin ce se explică neeficienţa organizaţiilor internaţionale în eliminarea exploatării prin muncă a copilului în ţara noastră, ne-a răspuns Silvia Lupan, specialist în problemele protecţiei copilului din cadrul UNICEF Moldova: „În Moldova este considerat un lucru firesc şi chiar o metodă de educaţie de a antrena copiii în muncă, la fel cum este şi violenţa împotriva copiilor. Aceste percepţii sociale creează bariere la nivelul sistemului de protecţie a copilului în ansamblu. O altă cauză este sărăcia, or familiile recurg adesea la munca copiilor anume din încercarea de a face faţă problemelor financiare cu care se confruntă”. 

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului pe care RM a ratificat-o în anul 1993 stipulează clar că exploatarea copiilor prin muncă este o încălcare gravă a drepturilor lor. Art. 32 al Convenţiei spune că toţi copiii au dreptul să fie protejaţi de orice muncă ce le pune în pericol sănătatea şi educaţia. Copiii nu trebuie să îndeplinească munci grele, să lucreze la temperaturi înalte sau joase, la înălţimi sau sub pământ, pe timp de noapte, în locuri unde se fumează, se consumă băuturi alcoolice sau se vorbeşte vulgar.

Astfel, este important ca toate instituţiile de nivel central şi local din domeniul protecţiei copilului să se asigure că acest drept superior al copilului este respectat, susţine expertul UNICEF. Toţi specialiştii de nivel local – profesorii, asistenţii sociali, medicii, funcţionarii locali – au rolul de a depista cazurile de exploatare prin muncă, neglijare sau abuz asupra copilului şi a-i referi la specialiştii competenţi şi la serviciile de sprijin. Totodată, implicarea comunităţii în contracararea acestui fenomen este la fel de importantă – atât prin schimbarea normelor sociale şi percepţiilor, conform cărora munca copilului este acceptată şi tolerată, cât şi prin raportarea cazurilor de exploatare şi abuz asupra copiilor către autorităţi.

***

Ultimele date statistice oficiale arată că în RM există aproape 110,000 copii sau 18,3% din grupul de vârstă 5-17 ani, care sunt implicaţi în munci dăunătoare pentru sănătatea şi dezvoltarea lor. Majoritatea dintre ei sunt din mediul rural, lucrând în agricultură sau ajutându-şi părinţii în afaceri proprii. Doi din trei copii în situaţii de munci dificile sunt băieţi. În lume, în jur de 150 milioane de copii cu vârsta cuprinsă între 5-14 ani se află în situaţie de muncă a copilului, cu cea mai mare incidenţă în Africa subsahariană.

***

O treime din 145 de copii de vârstă şcolară, intervievaţi in cadrul unui studiu privind munca copilului in zonele rurale al Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi Programului Internaţional pentru Eliminarea Muncii Copilului (ILO-IPEC), au menţionat că părinţii îi forţează să muncească, iar doi din trei copii au spus că sunt pedepsiţi dacă nu muncesc sau îndeplinesc munca mai rău.