Emil Druc: „Ţările Nordice urmăresc cu atenţie reformele democratice din Moldova”

 T: Excelență, îndepliniți funcțiile de Ambasador în Regatul Suediei, Republica Finlanda şi Regatul Norvegiei. Ce dificultăți întîmpinaţi în cadrul triplei activități de Ambasador?  

E.D.: De fapt, dificultăţile constituie un subiect pe care ne străduim să-l evităm în discuţii publice. Din mai multe considerente. Dar, dacă insistaţi, întrebarea Dvs. sugerează într-un fel şi răspunsul. O misiune triplă este apriori mai dificilă decît trei misiuni îndeplinite separat. Mai ales că, în primul caz, schema statelor de personal, bugetul anual, din motive lesne de înţeles, rămîn destul de austere, indiferent de numărul de acreditări. În fond, „mandatele extinse” pentru misiunile diplomatice, în cazul RM, sînt un lucru obişnuit, acestea fiind greu de evitat în condiţiile unui stat mic.

T: La ce a trebuit să renunțați ca să vă dedicați acestor funcții?

E.D.: La funcţia de şef departament cooperare multilaterală din cadrul MAEIE. Dar nu aşi numi-o renunţare, ci o alternanţă firească în viaţa noastră de diplomat care avansează în cerc, conform regulilor rotaţiei.

Însă, dedicaţia pe care o am este una mai veche decît sarcinile curente ale unui ambasador. Mă refer la  profesia de diplomat, căreia am avut onoarea să mă dedic din 1992, sau 1990, dacă e să luăm în calcul şi studiile de specialitate. Or, actuala funcţie de ambasador o percep mai degrabă drept o etapă logică într-o carieră diplomatică. Evoluţia în această direcţie firească, trebuie să recunoaştem, a fost posibilă doar datorită schimbărilor democratice ce au avut loc în RM. Lucrurile mari, ce ţin de valori spirituale, de destin naţional la care au fost nevoiţi să renunţe mulţi dintre diplomaţii noştri cu experienţă, probabil, ţin mai mult de trecut.

T: Acum că s-a ales Președintele și este stabilitate în țară, ne putem aştepta la o mai mare creștere a exporturilor pentru Suedia în anul 2012? Dacă da, în ce domenii?

E.D.: La modul general, s-ar putea vorbi de o conexiune între stabilitatea politică a ţării, reformele democratice interne necesare în contextul integrării europene şi relațiile sale externe economice şi comerciale. Dar numai la modul general. În fond, evoluţiile economice, în condiţiile de piaţă liberă, nu sînt derivate exclusive ale schimbărilor în plan politic. În condiţii autentice de piaţă, asigurate şi respectate, viaţa economică, relaţiile comerciale îşi croiesc propriile lor căi. Ele deţin o albie distinctă de cea a vieţii politice. Iar sarcina unei misiuni diplomatice e să asigure cadrul adecvat al relaţiilor bilaterale, dialogul politic favorabil care să stimuleze dezvoltarea relaţiilor economice. Or, schimburile comerciale între Republica Moldova şi Suedia, ca, de altfel, şi celelalte două ţări de acreditare, rămîn modeste. Şi nu atît din considerente politice, cît din raţiuni pragmatice, interes comercial, rentabilitate, profit etc. Piaţa ţărilor nordice este încă o necunoscută pentru agenţii economici din RM, aşa cum este piaţa noastră pentru oamenii de afaceri ai acestor state. Dacă vor creşte pe viitor? Cu siguranţă. Ne-am dori o creştere a exporturilor în toate cele trei state. Inclusiv pe motivul stabilizării politice la care s-a ajuns după alegerea şefului statului nostru, în măsura în care evoluţia respectivă poate în mod obiectiv influenţa lucrurile. Noi lucrăm în această direcţie. Deja există o tendinţă de creştere, deşi, timidă, deocamdată. De exemplu, depunem eforturi de a aduce vinul moldovenesc pe piaţa nordică. O serie de vectori au fost fixaţi şi mai multe impulsuri au fost date în timpul forurilor de afaceri în aceste ţări, care s-au desfăşurat în toamna anului trecut cu prilejul turneului nordic al Primului ministru Vlad  Filat. Odată cu acordul de liberalizare a pieţei cu UE, volumul acestor schimburi se va majora.

T: Care este cea mai mare realizare a Dvs.?

E.D.: Cu riscul de a vă produce impresia unei false modestii, mă identific cu greu în poziţia destinatarului acestei întrebări. Prefer să aud pe alţii ce cred despre cele reuşite sau nereuşite. Dar, ca să nu rămână întrebarea ignorată: daca vă referiţi la întreaga carieră diplomatică, probabil, faptul că am rămas fidel meseriei îndeplinind sîrguincios (şi, sper, calitativ) obligaţiunile de serviciu pe parcursul celor mai bine de 20 de ani. Dacă aveţi în vedere în calitate de ambasador, nu prea văd gradele de comparaţie. Toate realizările mele sînt deopotrivă de mari şi mici.

T: Membrii familiei v-au susținut mereu deciziile și activitatea? V-au dat sfaturi?

E.D.: Nu am implicat niciodată membrii familiei (soţia şi fiica) în probleme ce ţin de exercitarea atribuțiilor de serviciu. Deciziile care au ţinut de interesele familiei şi ale fiecărui membru în parte, totdeauna le-am adoptat prin consens. Dar am avut mereu sprijinul lor moral. Membrii familiei unui diplomat sînt sortiţi mai multor sacrificii. De fapt, toată breasla din care fac parte este profund „restanţieră” la capitolul celor ce ţin de propria familie, atenţia pentru cei apropiaţi. Nici nu ne dăm bine seama că timpul trece, cu el trec clipele frumoase şi posibilităţile de a veni cu grija de care e nevoie, imposibil de recuperat.

T: Cum credeți că vor arăta relațiile moldo-finlandeze peste 3 ani? Dar cele moldo-suedeze?

E.D.: Cred că vor arăta bine, precum arată şi în prezent. Deja dinamica lor ne poate oferi suficiente asigurări că aceste relaţii vor fi în continuare puternic asociate cu agenda de integrare europeană a Republicii Moldova. Ţările Nordice vor continua să urmărească cu atenţie schimbările în plan de securitate pe continentul european şi situaţia în legătură cu problematica transnistreană, precum şi rezultatele reformelor democratice în RM.