De ce Moldova nu este Elveția și cum ar putea deveni

Atunci când sunt întrebați: Care este opinia Dvs. la acest subiect?, unicul răspuns pe care îl au este: „Nu știu” sau pur și simplu repetă ce au auzit la radio, TV sau ce au citit în presa scrisă. 

Chiar dacă unele persoane pot interpreta și evalua, ei nu sunt capabili să-și articuleze gândurile și opiniile. Iar o societate în care majoritatea cetățenilor nu sunt capabili să evalueze și să articuleze, este o societate mută.

Moldova, nu-i Elveția, dar totuși…

În procesul nostru de transformare, deseori ne inspirăm și învățăm de la modele de succes. Elveția este considerată de mulți a fi cea mai democrată țară din lume. Și deși la prima vedere nu vedem lucruri care ne-ar uni, ele totuși există!

Cu teritorii relativ mici, atât Moldova, cât și Elveția, au un mix lingvistic comparabil.

Germană (dialect elvețian) – Italiană – Franceză – Retoromană. 60% din populația Elveției sunt vorbitori nativi de germană; 

Română– Rusă – Găgăuză – Ucraineană. 70% din populație sunt vorbitori nativi de română;

Pe lângă aceasta, ne unește descentralizarea – Moldova a pornit ferm, dar sigur pe acest drum. Elveția merge de ceva timp și merge bine.

Democrația ne unește, participarea ne desparte…

Din perspectivă politică, Moldova este o republică parlamentară, cu o democrație reprezentativă și teritorii autonome. Elveția este o republică federativă (confederație) cu o democrație participativă.

Într-o democrație reprezentativă, procesul de luare a deciziilor este condus de persoane votate și alese de cetățeni. Aceste persoane au responsabilitatea de a fi permanent informate, pentru a asigura actul de guvernare. Dacă cetățenii sunt mai puțin informați la un anumit subiect, acesta poate fi un avantaj. Deși, astăzi, datorită accesului la informație, orice subiect poate fi analizat de oricine dorește să o facă, cît de echidistantă este această informație și sursele mass media este altă întrebare.

Pe de altă parte, democrația reprezentativă poate deseori duce la anihilarea abilității cetățenilor de a analiza și evalua chestiunile care îi vizează direct, implicit și de a participa la luarea deciziilor importante;

Pentru cetățeni într-adevăr poate fi mai confortabil să pună responsabilitatea pe umerii cuiva. Pentru că mai târziu, atunci când lucrurile pot lua o întorsătură proastă, să rămână taciți sau repetând niște afirmații lansate de mass media. Cine se face vinovat că lucrurile merg prost? Cei cărora le-a fost delegată puterea? Sau cei care i-au delegat și care mai târziu au adoptat poziția de spectatori taciți? Aceasta este o parte a dilemei de mandat. Ea poate fi soluționată printr-o formă a democrației participative. Cetățenii ies din zona de confort a letargiei, gândesc, vorbesc, participă permanent în procesul de transformare a societății în care trăiesc, fără a cădea într-o extremitate eronată a realității.

Particip, deci exist!

Democrația reprezentativă este deseori adoptată datorită aspectului său practic. În state mari, precum SUA sau Canada, desfășurarea frecventă a scrutinelor este un proces dificil de organizat și care necesită alocarea resurselor enorme. Elveția, cu o populație și teritoriu mic, nu întâmpină această problemă și abordează problema organizării scrutinelor cu succes, chemând cetăţenii să participe și să contribuie la luarea deciziilor importante pentru societate.

Momentan, moldovenii sunt simpli spectatori, în timp ce elvețienii sunt actori în filmul vieții țării în care trăiesc. Pentru a crește o societate de actori, este evident că și instituțiile de învățământ trebuie să-i învețe pe elevi/studenți, nu doar să absoarbă informația prezentată, dar să dezvolte și să folosească abilitatea de a interpreta și analiza – abilități necesare pentru o societate participativă. Și pînă nu are loc transformarea în acest domeniu, participarea cetățenilor va rămîne un vis frumos și irealizabil.

Teritoriul mic al Moldovei, plus progresul tehnologic și accesul publicului la informație, reforma în educație, arată că democrația participativă ar putea fi o opțiune reală, în care cetățenii ar evalua, articula, comunica și conștientiza că au nu doar dreptul de a vota, ci și obligația de a participa direct în luarea deciziilor, atât la nivel local, cât și național, astfel edificând un stat prosper și stabil.

Nati Vozian

Bloguvern.md