Date: Tot mai mulți copii din R. Moldova comit infracțiuni deosebit de grave

În Satul Tănătari din raionul Căuşeni, de câteva luni localnicii nu mai au linişte. Un grup de copii a pus pe jar tot satul şi fură tot ce le nimereşte sub mână. Chiar dacă poliţia a documentat cazurile, nu are pârghii pentru a-i trage la răspundere pentru că infracţiunile nu sunt grave. Blamaţi de societate, puţini se întreabă însă cum s-a ajuns ca preţul pentru naivitatea copilărească să fie plătit cu articole din Codul Penal şi dacă este puşcăria o soluţie, scrie hotnews.md.

Jurnaliştii de la Moldova 1, Daniel Cepraga şi Sergiu Plămădeală au încercat să găsească un răspuns.  

De câteva luni, Vasile Popovici din Tănătari nu mai poate dormi liniştit. De cel puţin patru ori a avut noaptea oaspeţi nepoftiţi care i-au furat din gospodărie tot ce le-a nimerit. Este vorba despre un grup de minori de 14-16 ani, care au băgat frica în tot satul.

Până acum poliţia a documentat 11 cazuri de furt în localitate. În realitate, numărul depăşeşte însă 30 de cazuri. Oamenii ştiu cine le intră în gospodării şi merg pe la casele copiilor în încercarea de a-şi recupera bunurile. Minorii îşi recunosc vina, chiar au întors o parte din cele furate, doar că a doua zi o iau de la capăt.

„Ca minorii să fie reţinuţi trebuie să săvârşească infracţiuni grave, deosebit şi excepţional de grave şi cu aplicarea violenţei. În cazul minorilor după calificare ei au săvârşit infracţiuni mai puţin grave, de aceea noi nu putem aplica reţinerea. S-a discutat cu părinţii pentru ca ei să-şi onoreze obligaţiunile de a-şi educa copiii, dar şedinţele convocate nu au dat rezultat pozitiv”, a declarat Vitalie Arnaut, şef al Inspectoratului de Poliţie din Căuşeni.  

Anul trecut 1200 de minori au fost documentaţi de poliţie pentru că au încălcat legea. În mare parte, potrivit statisticilor, copiii provin de mediul urban şi săvârşesc infracţiuni fie împreună cu un grup de prieteni, fie sunt folosiţi de către adulţi în scopuri ilegale.

„În mare parte, aceşti copii provin din familii social vulnerabile, unde violenţa este la ea acasă, consumul de alcool şi alte comportamente amorale din partea părinţilor. Cu părere de rău, cei care nu au o sentinţă astăzi, mai puţin se lucrează cu ei, din motiv că nu sunt programe specializate. De fiecare dată se face o fişă de sesizare care se expediază la autoritatea tutelară, având în vedere că şi aceşti copii sunt şi ei victime, au nevoi speciale, ei nu s-au născut infractori, dar au devenit pe parcurs”, a menţionat Dorel Nistor, şeful secţiei Siguranţă copii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei.   

Mai grav este că în Moldova nu există mecanisme sau centre care să îi ajute pe  tineri să revină pe calea cea dreaptă. Aşa că ei recidivează până când se ajunge uneori la crime deosebit de grave. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Cristinei Parhomenco, fata din raionul Străşeni omorâtă de patru prieteni. Trei dintre ei au fost condamnaţi la câte şase ani de închisoare. Puşcăria nu a fost însă o soluţie. Deja după gratii, unul dintre adolescenţi este cercetat pentru că şi-ar fi agresat sexual colegul de celulă, după care a agresat fizic doi angajaţi ai penitenciarului. 

În timp ce semenii lor merg la şcoală şi savurează bucuriile copilăriei, unii îşi ispăşesc pedeapsa după gratii pentru crime de care uneori nici adulţii nu ar fi în stare: violuri, jafuri sau omoruri. 

„Odată ce ajung în instituţia penitenciară sunt cu un comportament agresiv, diferenţiat de ceilalţi minori, de aceea specialiştii noştri lucrează cu ei, îi includ în diverse programe pentru a-i reeduca, a le schimba comportamentul, pentru a le arăta cum ar trebui să fie şi să se dezvolte un minor. Marea majoritatea dintre ei nici nu au acte de identitate”, afirmă Liuba Moşu-Platonenco, şefă de secţie la Penitenciarul „Goian”.   

Nici atunci când sunt eliberaţi perspectiva nu e cea mai bună. Astfel, peste 20 la sută dintre minorii condamnaţi recidivează. Mai mult, programele de resocializare şi reeducare sunt obligatorii pentru ei doar dacă instanţa stabileşte acest lucru. De obicei, un astfel de program poate dura de la câteva şedinţe până la câteva luni.

În prezent, la evidenţa Inspectoratului Naţional de Probaţiune se află 140 de minori care au fost condamnaţi condiţionat sau şi-au ispăşit pedeapsa în penitenciare.