Cunoaşte-l pe Anatol Golea aşa cum nu l-ai mai ştiut

Însă, puţini ştiu despre pasiunile sale pur „umane” şi anume despre faptul că are două colecţii impresionante: de farfurii şi de monede din diferite ţări. Dlui a acceptat să prezinte, în exclusivitate pentru TRIBUNA, aceste colecţii, dar şi să ne povestească despre ele.    

T: De unde aveți această pasiune – de a colecţiona farfurii?

A.G.: Nu știu de unde am această pasiune. A apărut de la sine, cînd am văzut primele farfurii, iar pe urmă am început să le procur în timpul călătoriilor în Japonia, în Emirate, în Suedia etc. Apropo, Suedia m-a impresionat foarte mult - am vreo patru farfurii aduse din această ţară. Am farfurii care îmi amintesc și de anumite evenimente, cum ar fi, spre exemplu, Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, Olimpiada din Atlanta din 1996 sau Campionatul Mondial de Fotbal din 2012. Cu siguranță, aceste farfurii nu se vor vinde pe urmă.

În ultimul timp, mă interesează farfuriile vechi, de epocă, pentru că în rest cam toată geografia este prezentă în colecţia mea. Sînt şi excepţii. Spre exemplu, Bratislava nu are farfurii. În genere, am căutat foarte mult pînă cînd am găsit ceva original.

T: Sînt toate cumpărate de Dumneavoastră sau contribuie și prietenii?

A.G.: Atunci cînd am început să le colecționez, au aflat mai mulți colegi și prieteni. Acum toți vin și îmi aduc farfurii. Spre exemplu, am o farfurie adusă din Maroc, iar eu acolo nu am fost. Dar, din cele cumpărate de mine, foarte mult m-a impresionat farfuria adusă din SUA în 1997 – 1998, unde sînt toți președinții acestei ţări. Aşa ceva nu am văzut în altă parte.

T: Prima farfurie de unde ați cumpărat-o?

A.G.: Este de la începutul anilor 90, de la Campionatul Mondial la Fotbal din Italia din 1990. Probabil, au apărut mai multe deodată. Atunci cînd am început să călătoresc mai des, le aduceam din diferite țări. Sînt niște farfurii decorative foarte frumoase.

T: Cîte farfurii aveți în total?

A.G.: Nu știu cîte am, dar dacă dispare una, eu știu care este aceasta. S-au spart mai multe, pentru că nu toate au dispozitiv care permite atîrnarea pe perete. Eu le pun lipici, dar de la căldură cîteodată se dezlipesc și cad. Cînd am trecut cu traiul în această casă, în vreo două săptămîni s-au stricat vreo 10. Îmi pare rău într-un fel pentru fiecare farfurie stricată.

T: Cine are grijă de ele? Cine șterge praful?

A.G.: Toți cîte puţin.

T: Ce semnifică aceste farfurii pentru Dumneavoastră?

A.G.: Sînt doar amintiri. Nu sînt lucruri de preț, nu costă foarte scump.

T: Cît ați plătit cel mai mult pentru o farfurie?

A.G.: Ca valoare materială, nu cred că am dat mai mult de 30 de euro pentru o farfurie. Acum deja mai multe țări au început să producă farfurii, dar atunci cînd am început eu să le colecţionez erau foarte puține. În Moldova - nici pomină. Atunci cînd te duceai într-o țară și căutai la suvenire vreo farfurie, aceea era de preț. Spre exemplu, cînd am fost în China, stăteam într-un hotel de cinci stele, iar acolo o farfurie costa 50 de dolari și Ambasadorul de atunci. Dl. Şova, mi-a spus că se poate de negociat. Negociind am ajuns la 10 dolari și ar fi fost posibil şi mai puțin pentru că era cu mine și ministrul de Externe, Nicolae Tăbăcaru care a zis că dacă e 10 dolari ia și el una. Eu atunci am luat 3-4. Nu am farfurii din America Latină, pentru că acolo mai greu ajung oamenii noștri. Am în vedere aşa ţări ca:  Peru, Venezuela, Brazilia, Argentina. Aş vrea să am şi farfurii din aceste ţări, dar nu este un scop în sine, pentru că, dacă îți pui un scop, reușești neapărat, dar în acest caz este vorba de plăcere.

T: Știu că mai aveți şi o colecție de monede. De unde această pasiune?

A.G.: Monedele sînt o altă pasiune. Nu mă întrebaţi cum a apărut, pentru că a apărut treptat. Atunci cînd îmi rămîneau în buzunar monede, mi-am zis că ar fi interesant să le adun. La sigur, am monede din mai multe ţări decît farfurii. Nu știu din cîte țări și cîte momede, dar sînt cam 200-300. Am monede din Canada, dolari jubiliari, din India, Japonia, Jamaika, Egipt, Republica Sud Africană. Am vreo patru monede din Noua Caledonie, din Cipru, monede care nu mai există pentru că s-a trecut la euro. Am monede din Cehoslavacia, care au fost în circulație numai un an. Spre deosebire de farfurii, am monede și din Argentina, și din Cuba, şi din Peru, şi din Venezuela, dar și din Moldova, care sînt cele mai scumpe. O să rămînă în istorie setul de monede moldovenești, emise către aniversarea a 650-a a statului moldovenesc, care trebuia să fie marcată în 2009, dar, odată cu schimbarea guvernării, nu s-a mai sărbătorit, monedele emise însă au rămas. Am și de la sărbătoarea vinului. Colecția nu este un scop în sine - sînt niște amintiri de la excursii în toată lumea. În plus, te poți uita ce monede interesante a avut fiecare țară.