Codul din paşaport şi mitropolitul parfumat cu Hugo Boss

Este uman să ai păreri, temeri şi apucături ciudate, iar tot ce este uman îmi stârneşte interesul. Uimire pentru că nu vezi prea des în secolul 21, secol al internetului, al vitezelor ameţitoare oameni răscoliţi sufleteşte la gândul că în paşapoartele lor va exista un cod care, spun ei, reprezintă un fel de semn al diavolului. Tristeţe pentru că, deşi fiecare are dreptul să creadă în ce vrea şi cum vrea, aceşti oameni din mijlocul urbei Chişinăului nu vor să-şi exercite dreptul de a-şi exprima sincer şi în mod individial nemulţumirea. Jurnaliştii îi întreabă ce au de zis, iar ei, ca nişte soldaţi încartiruiţi şi bine muştruluiţi, îi trimit să vorbească cu superiorii. Este chiar cumplit să realizezi că protestatarii, curajoşi în faţa statului căruia îi aruncă mănuşa prin proteste zilnice, sunt reduşi la tăcere de “superiorii lor”, oricine or fi ăia. Te gândeşti, bre, cât de tare trebuie să fii manipulat - nu ai frica de poliţie, Guvern, Parlament, dar te temi de nişte oameni al căror arme sunt… blestemele?

-
Eu cred în Dumnezeu. Dar, în acelaşi timp, mă întreb dacă El acceptă manipularea maselor? Mă întreb dacă este de acord ca turma să-I fie dusă de căpăstru acolo unde vor nişte simpli oameni? Şi mă mai întreb dacă El este mulţumit când vede că oamenilor li se interzice să se exprime liber? Nu ştiu să-mi răspund la aceste întrebări. Ştiu însă că protestul din centrul Chişinăului nu este… cu adevărat important! Asta este opinia mea sinceră! Mi se pare că în Moldova şi în lume există alte probleme, mai grave decât un cod în paşapoarte. De ce nu vin sutele de mii de şoferi din Moldova să protesteze pentru că-şi rup maşinile în gropile patriei? De ce nu vin sutele de mii de moldoveni să protesteze împotriva corupţiei, care a gangrenat instituţiile statului? De ce nu se adună milionul de moldoveni plecat peste graniţă să ceară curse low-cost ca să poată veni mai ieftin în ţară? Iată problemele cu adevărat importante, părerea mea. Ieri - homosexualii, astăzi - codurile din paşapoarte, mâine eclipsa de soare văzută în Sahara, toate aceste nemulţumiri minore îi animă pe moldoveni. Din păcate, nimeni nu luptă împotriva a ceea ce le face viaţa insuportabilă: drumuri proaste, politicieni şi mai proşti…
-
Ştiu că îmi voi fi ridicat în cap pe toţi “credincioşii adevăraţi”. Probabil că aceştia mă şi văd arzând în pucioasa iadului pentru “cuvintele păcătoase” spuse mai sus. Nu aţi citit încă ce am de zis în continuare, stimaţi “credincioşi adevăraţi” şi extrem de gălăgioşi. Am găsit în arhiva mea un articol despre deschiderea primului mall din Moldova, celebrul Malldova. Ce are codul din paşaport cu mall-ul? Dar ce are IPS mitropolitul Vladimir cu telefoanele de lux şi cu parfumul Hugo Boss? Lectură plăcută…
-
“Umil, cu mâinile împreunate peste patrafir, Înalt Prea Sfinţitul se aşază în faţa vitrinei cu telefoane Vertu. Vânzătoarea, o rusoaică blondă cu silicoane, vine repede să-i dea toate explicaţiile. Cu o mână, Î.P.S Mitropolit al Republicii Moldova, Vladimir, îşi mângâie lung colanul cu chipuri de sfinţi, cu cealaltă gesticulează nervos. Tocmai a aflat că un telefon ca ăla face 70.000 de lei moldoveneşti (adică 5.400 euro). Iese şi se duce alături, la magazinul cu parfumuri. Se pironeşte în faţa standului Hugo Boss. Parcă ar cumpăra ceva, dar nu îndrăzneşte, îl vânează prea mulţi ochi. Şefa magazinului simte şi, smerită, îi dăruieşte o punguţă cu parfumuri. Mitropolitul îi face fetei semnul crucii pe frunte, apucă punguţa şi, într-o secundă, o şi dă mai departe unui domn la patru ace, din staff. Am vrea să vorbim cu mitropolitul, dar domnul cu punguţa dă din cap: cică nu ştie nici unul limba română. Preotul parcă e prima dată la mall, îi fug ochii în toate părţile. Îşi mângâie barba şi se plimbă fascinat pe lângă Swarovsky, Meli Melo, Pierre Cardin, Seroussi şi ceasuri costând cât o maşină.” Ziarul Gândul, Bucureşti, 17 noiembrie 2008.

Sursa: Blogul lui Vitalie Cojocari