Chirtoacă: „Dialogul dintre Chişinău şi Tiraspol poate fi impulsionat doar ca urmare a schimbării politicii Moscovei în regiune”

 T: Dle Chirtoacă, în scurt timp Premierul Vlad Filat va efectua o vizită la Moscova la invitaţia Premierului rus Dmitri Medvedev. Este aceasta, aşa cum scrie presa, o derivată din vizita doamnei Merkel la Chişinău?

N.Ch.: Motivul oficial al plecării lui Vlad Filat la Moscova, de fapt, este inaugurarea Zilelor Culturii Moldovei în Federaţia Rusă. Fără îndoială, în cadrul unor astfel de întrevederi la nivel de şefi de guverne se discută şi alte subiecte importante de pe agenda bilaterală, cum ar fi: dezvoltarea relaţiilor în domeniul comercial-economic, încurajarea investiţiilor în economia naţională, negocierea unor preţuri cît de cît rezonabile la gazele naturale, problemele cu care se confruntă cetăţenii Moldovei aflaţi la muncă în Rusia, securitatea regională şi în acest context soluţionarea diferendului transnistrean, raporturile bilaterale în alte domenii etc.

Desigur, Premierul Medvedev va pune în discuţie eventuala participare a Moldovei la proiectul Euroasiatic al Moscovei, invocînd în acest sens posibila reducere a preţurilor la agenţii energetici şi avantajele aderării la Uniunea vamală din spaţiul respectiv.

Din acest punct de vedere, nu cred că vizita şefului Guvernului la Moscova neapărat derivă în mod direct dintr-o altă vizită oficială foarte importantă, cum a fost cea efectuată de Cancelarul german în ţara noastră.

T: Totuşi, pe cît de veridice vi se par afirmaţiile că Berlinul şi Moscova au în vizor soluţionarea problemei transnistrene pe calea federalizării Republicii Moldova?

N.Ch.: Noi nu avem date veridice în acest sens, să zicem careva declaraţii politice făcute de conducerea Germaniei, sau iniţiative din partea unor grupuri de lucru internaţionale care contribuie la elaborarea unor strategii în acest domeniu. Nici politicienii de rang înalt germani, nici cei care reprezintă UE şi OSCE, nu vorbesc de federalizarea Moldovei drept cale de soluţionare a diferendului transnistrean. Mai mult decît atît, partenerii occidentali, cu insistenţă, recomandă Guvernului RM să elaboreze in baza strategiei un plan de acţiuni concrete, care ar viza şi statutul special al raioanelor din stînga Nistrului, soluţia finală fiind identificată în negocierile dintre Chişinău şi Tiraspol. După vizita doamnei Merkel un lucru devine şi mai cert – Uniunea Europeană şi, în special, Germania ne vor acorda ajutor în efortul de reîntregire teritorială a statului, dar nu vor rezolva problema în locul nostru.

Pentru moment, se creează impresia că viziunile oficialilor ruşi asupra acestei chestiuni nu se deosebesc de conceptul care a stat la baza elaborării cunoscutului Memorandum Kozak, propus Moldovei de către Rusia în 2003. Aceasta ar însemna mai multe subiecte ale uni stat moldav transformat în federaţie, dreptul de veto al Tiraspolului în mai multe chestiuni de o importanţă strategică pentru Moldova, un parlament bicameral, numirea reprezentanţilor regiunii transnistrene în structurile puterii centrale „din oficiu”, aflarea forţelor străine în perioada post-conflictuală în calitate de garant şi altele, care intră în contradicţie flagrantă cu principiile unui stat consolidat şi cu adevărat suveran.

T: Apropo, cum calificaţi actualele relaţii moldo-ruse? Se aud voci care spun că, după condamnarea comunismului şi interzicerea simbolicii comuniste, aceste relaţii s-au cam răcit.

N.Ch.: Relaţiile cu Federaţia Rusă nu au fost deloc simple, chiar începînd cu 2009, de cînd la putere este actuala guvernare. Dacă nu mă înşel, aceasta este prima vizită ofcială a Prim-ministrului Vlad Filat, la invitaţia omologului său rus. Pînă acum asemenea întrevederi aveau loc doar în cadrul unor evenimente, cum ar fi întrunirea şefilor de stat şi a premierilor din CSI sau alte activităţi multilaterale cu caracter internaţional.

În acest sens, nu cred că răcirea se datorează în exclusivitate acestor decizii luate referitor la interzicerea simbolicii comuniste. Au fost mai multe declaraţii şi acţiuni politice, iniţiate în special de Partidul Liberal, una din componentele AIE, care au fost interpretate de Moscova drept antiruseşti.

Ar trebui ca şi clasa politica de la noi să înţeleagă că Rusia lui Putin rămîne foarte sensibilă la tot ce se referă la trecutul ei sovietic, urmăreşte atent evoluţiile din statele CSI şi depune eforturi consistente pentru a acumula capital politic, cel puţin pentru a justifica presiunile exercitate asupra statului respectiv, nu numai politice. Rămîne să vedem cum va reuşi Vlad Filat, în dialogul cu Dmitri Medevedev, să neutralizeze disensiunile existente în raporturile bilaterale.

T: Care credeţi că vor fi rezultatele vizitei la Moscova?

N.Ch.: Nu cred că rezultatele vor fi imediate. Soluţionarea conflictului transnistrean în formatul 5+2 necesită negocieri de lungă durată, iar astfel de probleme ca şi cele ce ţin de securitatea energetică, livrările de gaze naturale şi preţul acestora sînt prea spinoase şi nu cred că pot fi rezolvate în cadrul unei întrevederi, mai ales că aceasta are loc cu prilejul Zilelor Culturii RM în Federaţia Rusă. În plus, trebuie să înţelegem că, dat fiind intenţiile Federaţiei Ruse de a-şi extinde zona de inflluenţă în care nimerim şi noi, relaţiile dintre ţările noastre nu sînt deloc simple.

T: Ne putem aştepta ca această vizită să impulsioneze dialogul dintre Chişinău şi Tiraspol?

N.Ch.: Dialogul poate fi impulsionat printr-o singură decizie a Moscovei, prin exercitarea unor presiuni asupra Tiraspolului, desigur cu condiţia că şi conducerea Rusiei îşi doreşte aplanarea conflictului, care mai destabilizează situaţia la frontiera UE şi NATO. Cineva din experţii occidentali a menţionat că, Cancelarul german percepe acest conflict drept un test pentru Rusia în intenţiile acestui stat de a participa mai activ în aranjamentele europene în domeniul securităţii colective. Cred că procesul de reglementare a diferendului transnistrean va deveni unul mai dinamic doar atunci cînd conducerea actuală a Rusiei îşi va da seama de toate riscurile în raporturile cu Occidentul din cauza păstrării actualei stări de incertitudine şi potenţialele pericole la adresa securităţii regionale.

Ultimele declaraţii făcute de Evgheni Şevciuc în funcţia de preşedinte al autoproclamatei rmn au demonstrat cu prisosinţă că Kremlinul deţine toate pîrghiile şi are toate posibilităţile să influenţeze deciziile Tiraspolului. Pentru moment, dialogul dintre Filat şi Şevciuk nu a dat încă roade pozitive. Măsurile de consolidare a încrederii dintre cele două maluri ale Nistrului avantajează mai curînd regimul separatist. În ansamblu aceasta înseamnă că rezultate imediate nu sînt dorite de Kremlin sau este o strategie de lungă durată pentru a antrena Chişinăul în adoptarea unei decizii privind diferendul transnistrean care ar conveni Moscovei.

T: Prin ce se explică buna relaţie dintre Vlad Filat şi Evgheni Şevciuk, remarcată în ultimul timp? Credeţi că lui Şevciuk i s-a sugerat să fie mai deschis sau este o acţiune pe cont propriu a noului lider de la Tiraspol?

N.Ch.: Presa califică relaţiile ca şi bune sau nefiind bune. În politică vorbim mai degrabă de interese. În acest sens, cred că şi Vlad Filat, şi Evgheni Şevciuk sînt relativ activi în promovarea acestor politici de consolidare a măsurilor de încredere ce ţin de activitatea a vreo opt comisii create anterior din reprezentanţi de pe ambele maluri ale Nistrului. Să nu uităm că mai sînt şi finanţările promise de UE, în valoare de 24 mil. euro, pentru încurajarea şi realizarea unor programe în acest sens.

În realitate, la acest moment, şi Filat, şi Şevciuk, au poziţii diametral opuse în ceea ce vizează faza finală, statutul Transnistriei. De fapt, despre statut nici nu putem vorbi pentru că Şevciuk a declarat că acest teritoriu trebuie să lupte pentru recunoaşterea sa în plan internaţional, iar noi vedem o regiune transnistreană cu un statut special în cadrul Moldovei unitare, indivizibile şi suverane.

T: Totuşi, credeţi că această relaţie poate contribui la soluţionarea problemei transnistrene?

N.Ch.: Nu e o „relaţie”, ci mai degrabă un „dialog”. E nevoie de comunicare dintre şeful Guvernului de la Chişinău şi liderul regiunii separatiste pentru că fără dialog este imposibilă soluţionarea problemei. Pentru moment, dialogul este sporadic. Echipele se întrunesc periodic sub egida formatului 5+2, iar partenerii internaţionali încearcă să ne încurajeze să mergem pe varianta de negocieri mai intense. Acesta este stadiul actual de soluţionare a diferendului transnistrean.

T: În genere, care este perspectiva soluţionării acestei probleme?

N.Ch.: Numai bunul Dumnezeu ştie care este perspectiva soluţionării. În fond, reflectînd asupra situaţiei actuale, conflictul ne aparţine, rezolvarea lui este o prioritate incontestabilă a statului moldav şi orice guvernare trebuie să îşi asume responsabilitatea plenară, precum şi riscurile pentru restabilirea integrităţii teritoriale a ţării. Perspectiva reală de soluţionare a problemei transnistrene depinde de eficienţa diplomaţiei moldave, de gradul de încredere reciprocă şi cooperare cu partenerii străini, în primul rînd de UE şi SUA, de insistenţa, tenacitatea Guvernului. Nu mai puţin important din acest punct de vedere este şi dialogul constructiv cu Ucraina şi Federaţia Rusă.

T: Vă mulţumim.