Chiril Lucinschi: „Nu sînt gata să plec din ţară, dar dacă va trebui…”

T: Domnule Lucinschi, în cariera politică pe care aţi început-o în 2009 sînteţi avantajat sau dezavantajat de faptul că tatăl Dvs., Petru Lucinschi, este un cunoscut om politic, a fost Preşedinte şi mulţi dintre politicienii actuali îl cunosc personal?

Ch.L.: Cred că pentru notorietate politică este un avantaj. Bineînţeles că a fost un pas asumat cînd m-am lansat în politică. Ştiu bine că foarte multe lucruri ale tatălui trebuie să le moştenesc şi, bineînţeles, experienţa politică a tatălui este una foarte preţioasă nu doar pentru mine, deşi eu am stat mai mult timp (practic toată viaţa) lîngă el şi ca martor ocular am învăţat foarte multe lecţii, am însuşit consecinţele lor. Vreau să spun că, în general, acesta e un avantaj pentru cariera mea politică şi pentru mine personal.

T: Putem vorbi de o dinastie Lucinschi în politica moldovenească? V-aţi dori ca şi copiii Dvs. să facă politică?

Ch.L.: Vreau să spun că nu mi-am propus acest scop şi cu siguranţă nici tatăl meu n-a planificat pentru mine o carieră politică. Nu cred că politica e un domeniu care, în genere, poate avantaja viaţa unei persoane, pentru că sînt foarte multe limite, condiţii, reguli care trebuiesc respectate. Bineînţeles, aceasta limitează viaţa obişnuită a unui cetăţean. Iată de ce eu cred că, dacă cineva consideră că politica avantajează viaţa unui om de rînd, greşeşte amarnic. Politica limitează libertatea. De aceea, eu, sincer, nu mi-aş dori ca şi copiii mei să fie lezaţi în acest drept de a se simţi liberi.

T: În ultimul timp se vorbeşte că aţi putea fi Ambasador al RM la Moscova. Dvs. Vă doriţi această funcţie?

Ch.L.: Eu mă simt confortabil în Parlament şi în Comisia pe care o conduc. Avem foarte mult de lucru pentru că, Comisia este responsabilă de şase domenii importante pentru societatea noastră, pentru viitorul nostru. Sînt domenii care necesită investiţii, dar rezultatul acestora va putea fi resimţit peste şapte ani cel puţin. Eu mă simt responsabil pentru ceea ce fac şi consider că pentru ţara noastră acele domenii de care sînt responsabil în cadrul Parlamentului sînt extrem de importante.

Totodată, înţeleg că relaţiile noastre bilaterale cu Rusia, de asemenea, sînt importante. Evident, dacă va fi solicitare sau necesitate de a pleca şi a ajuta în această direcţie, eu sînt gata. Pe de altă parte, la etapa actuală nu sînt pregătit să plec din ţară pentru că viitorul meu, totuşi, e legat de prezenţa mea aici. Dar, repet: interesele statului trebuie să prevaleze în procesul de luare a deciziilor.

Vreau să vă spun că, oficial, nu am discutat acest subiect. Toate speculaţiile care se fac preponderent în mass-media, nu ştiu de unde derivă. Sincer vă spun că nici nu am auzit dacă s-a discutat acest subiect sau candidatura mea. De aceea, eu tratez acest subiect drept un zvon sau o speculaţie. Dacă va fi oficial, se va anunţa şi vom vedea care va fi rezultatul.

T: În genere, care credeţi că ar trebui să fie subiectele prioritare pe agenda relaţiilor moldo-ruse?

Ch.L.: Nu avem foarte multe chestiuni care ar trebui să fie revăzute la etapa actuală. M-am întîlnit cu Ambasadorul rus, domnul Muhametshin, şi am constatat că, din 1994 şi pînă în prezent, au fost semnate multe acorduri bilaterale care vizează sfera umanitară. Noi nu am ajuns la etapa de revizuire şi împrospătare. De aceea, acum trebuie să construim relaţiile noastre bilaterale pe principiul pragmatic.

În afara de domeniul economic, o sferă interesantă pentru relaţiile noastre bilaterale, trebuie să devină cooperarea umanitară - învăţămîntul, arta, cultura, păstrarea tradiţiilor etc. Am discutat şi despre diaspora noastră din Federaţia Rusă. Personal, am văzut o deschidere pentru a ajuta această diasporă la păstrarea şi promovarea tradiţiilor. Aş dori foarte mult să creăm condiţii de învăţare a limbii române de către diasporă şi să instituim legături eficiente cu ea.

T: Dvs. sînteţi sau aţi fost un om prosper de afaceri. Ce vă atrage mai mult businessul sau politica? Sînt aceste domenii compatibile?

Ch.L.: Evident că sînt incompatibile. Om de stat presupune altă gîndire, altă dimensiune, mentalitate statalistă. În timp ce businessul presupune mai mult  pragmatism, iar succesul se axează pe proiecte care trebuie realizate într-un anumit timp şi sînt bine calculate.

Dar, pentru un om de stat experienţa din business este una foarte benefică, pentru că începi a înlătura multe obstacole birocratice, vii cu mecanisme mai simple.

Eu aş dori ca noi să avem mentalitate modernă, iar pentru aceasta statul trebuie să coopereze cu sectorul privat, trebuie să avem stofă de parteneri cu cei din sectorul privat. Acest sector nu trebuie ignorat, ci trebuie atras în realizarea scopurilor statului. De exemplu, în soluţionarea problemelor ce ţin de situaţia din domeniul arhitecturii, care la noi este una gravă. E vorba despre restaurarea mai multor monumente istorice şi trebuie să atragem în acest proces sectorul privat, trebuie să elaborăm un program în acest sens.

Eu aş dori ca noi să apropiem mentalitatea businessmanului de mentalitatea politicianului şi să găsim o tangenţă pentru că altă soluţie decît cooperarea nu există.

Într-un fel, experienţa acumulată în business mă ajută, deşi eu am făcut business segmentat. Am făcut afaceri în mass-media, ceea ce nu se compară cu alte domenii.

Dar am încercat să fac afaceri şi în domeniul producerii alcoolului, a ţuicii. A fost prima încercare şi am fost pioner pe piaţa noastră autohtonă. Consider că trebuie să dezvoltăm acest domeniu pentru că e o băutură a noastră, putem utiliza materia primă autohtonă şi nu trebuie eforturi suplimentare.

În diferitele proiecte în care am fost antrenat am acumulat o experienţă pe care o utilizez acum în politică.

T: Cum reuşiţi să îmbinaţi activitatea de politician cu statutul de cap al familiei? Aveţi patru copii şi probabil necesită foarte multă atenţie şi timp.

Ch.L.: Aveţi perfectă dreptate. Aici cred că am o problemă şi ea constă în faptul că  nu am timp să le ofer suficientă atenţie. Am patru copii - doi sînt adolescenţi şi doi încă mici, dar, uitîndu-mă la ei, savurez momente plăcute. E păcat că nu pot să le ofer suficientă atenţie, deşi înţeleg că anii trec. Într-un fel, înţeleg că fac o greşeală. Dar sper că ei mă înţeleg, ştiu de ce nu pot să le acord mai mult timp.

Totodată, acele clipe pe care le petrecem împreună sînt o satisfacţie enormă. Acesta e cel mau bun tratament de la agenda politică destul de complicată. Degrabă vine vacanţa şi sper să fiu mai mult timp alături de ei.

T: Care sînt cele mai mari realizări ale Dvs. atît în plan personal, cît şi profesional?

Ch.L.: În plan personal, desigur, copiii mei, deşi nu pot spune că realizarea a avut loc. Aceasta va fi vizibilă peste ceva timp. La etapa actuală, urmărindu-i cum gîndesc, cum vorbesc, ce valori împărtăşesc, cît de modeşti sînt etc., înţeleg că am reuşit să-i educăm într-un stil adecvat.

În plan profesional, nu pot să spun. În 2005, în business am rămas fără nimic, dar totuşi am reuşit să-mi restabilesc poziţiile fără ajutor. Mă mîndresc că am reuşit să creez o echipă.

În plan politic, nu pot vorbi de mari realizări. De prea puţin timp fac politică, dar mă mîndresc că mă aflu într-o echipă puternică, alături de multe personalităţi, ceea ce e un avantaj, deoarece învăţ multe lucruri utile.

În ceea ce ţine de viitor, nu vreau să ghicesc ce va fi.

T: Dar cel mai mare eşec al Dvs. care este?

Ch.L.: E o întrebarea prea filozofică. Nu am făcut un clasament al eşecurilor. Desigur, au fost mai multe. Eu am încercat să le analizez şi să repar greşelile. Dar nu pot să spun care e cel mai mare. Mă aflu la o vîrstă care nu-mi permite să fac bilanţul vieţii, dar, dacă vorbim de greşeli, cu siguranţă am făcut.

T: Care sînt planurile Dvs. de viitor?

Ch.L.: Aş vrea să reuşim să promovăm Legea cinematografiei. Acum aşteptăm avizul Guvernului şi după aceea vom fi gata să o votăm în Parlament. Aş dori ca anul acesta să avem adoptată Legea ocrotirii monumentelor. În aşteptarea Codului educaţiei, am demarat procesul de consultări publice pe domeniile care vizează acest sistem şi sper ca astfel de consultări vor da posibilitate să avem o imagine corectă despre sistemul educaţional, dar nu aş dori să discutăm acest subiect în pripă pentru că e unul important pentru viitorul nostru. Ca urmare a acestui proces, cred că vom avea recomandările necesare.

De asemenea, avem în vedere un program de restaurare a conacelor din Republica Moldova şi, dacă vorbim de necesitatea păstrării patrimoniului naţional, acesta ar fi un prim pas, un exemplu pentru copiii noştri cărora trebuie să le cultivăm dragostea pentru istorie.

Printre planuri e şi mica vacanţa pe care sper că o voi petrece alături de copii şi  care, probabil, va fi peste o lună şi jumătate.

Cristina Pendea