Ce trebuie să ştii despre recensământul de anul acesta

Toate animalele se supărau pe el, pentru că îl numărau. Și vroiau să îl bată. Și vaca și calul și cocoșul. Erau vreo nouă la număr. Iar la sfârșit, când aveau toate șansele să se înece, ieduțul i-a salvat pe toți… pentru că i-a numărat corect. Astfel, știau cu toții că sunt zece – exact numărul necesar ca să încapă într-o barcă salvatoare.

Cam asta se întâmplă și cu Recensământul. O dată la câțiva ani, statul își numără oamenii. Apoi îi categoriseşte după următorii parametri:

bloguvern.md

Nu vom discuta despre de ce are nevoie anume de aceste date acum. De exemplu, numele și prenumele e necesar pentru ca să verifice dacă datele pe care le colectează recenzorii sunt valide și ca să asigure calitatea colectării datelor. Așa spune Biroul Național de Statistică.

Apoi statul numără casele oamenilor. Și vrea să afle dacă e ocupată sau dacă e permanentă și câți oameni locuiesc în ea, unde e situată, câte camere are, dacă e a ta sau e închiriată și dacă ai acces la telefon, internet. Dacă e casa veche sau nouă și din ce materiale e construită. Nu te va întreba nimeni cât costă și dacă ai de gând să o vinzi.

Conform articolului 7, litera n, punct 2 a Legii, Culegerea datelor suplimentare despre populaţie sau locuinţe, neprevăzute la alin. (1), nu se admite.

Bun, deci dacă mă întreabă ceva în plus – știu ce să răspund.

Apar însă alte două întrebări, la fel de legitimate: una pentru cetățean și alta pentru autorități.

a. De ce e important să participi?

Istoria ieduțului e istoria statului. Pentru ca acesta să poată face politici, și nu „pelincuțe” de tot soiul, e important ca acestea să se bazeze pe date. Recensământul e nu doar numărare de la unu la zece, ci un fel de numărare colorată. Ne diferențiază pentru a ști cum să răspundă nevoilor noastre. Fiecare minister va lucra cu aceste date.

Dacă eu sunt Ministerul Culturii și știu câți oameni împărtășesc religia creștină sau musulmană sau altele, știu cum să programez granturile.

Dacă eu sunt Ministerul Economiei, înțeleg cum să dezvolt politici pentru business, în baza datelor despre afacerile oamenilor.

Toate ministerele au nevoie de date dezagregate. Fără nume. Fără impozite. Politicile bune doar așa se pot elabora.

b. De ce e important ca Statul să securizeze datele și să ofere capital de încredere cetățenilor săi?

Unii oameni cu care vorbesc nu au încredere în protecția datelor personale. Alții – în cei care le vor veni în casă. Deci nu vor deschide ușa.

Dacă nu vreți să vină acasă recenzorii, puteți merge în secții special amenajate.

Totodată, ce ar fi dacă autoritățile ar:

1. Pune în poștă țidule cu numele recenzorilor, cam cu o săptămână înainte, pentru ca cei care vor deschide ușile să o facă cu inima împăcată știind Cine va veni la ușa lor.
2. Ar afișa date, la fiecare ușă, despre necesitatea implicării cetățenilor și le va spune Exact când va veni cineva la ușa lor.
3. Ar face posibilă programarea la telefon sau pe internet, astfel încât cetățeanul să știe exact Când și Cine va veni.

Implică asta costuri suplimentare? Da. Calculele aproximative sunt pentru Chișinău, unde problema va fi cea mai mare.

bloguvern.md

Calculele sunt aproximative. Să spunem că se va cheltui un milion. Cât ne va costa dacă ne numără greșit?

Vezi povestea cu ieduțul. Dacă număra greșit – toate animalele se înecau.

Pentru ca să nu ne înecăm, haideți să ne numărăm corect!

Sursa: Bloguvern.md