Astăzi îi sărbătorim pe cei 40 de mucenici

Sfinţii 40 de Mucenici au pătimit în oraşul Sevastia din Armenia, în vremea lui Licinius (307-323), împăratul roman de Răsărit. Sfinții au fost siliți să se închine idolilor deoarece au refuzat, au fost întemnițați timp de opt zile și bătuți cu pietre.

După aceste chinuri au fost condamnați la moarte prin înghețare, în lacul Sevastiei. La miezul nopții, unul dintre cei 40 de mucenici, a ieșit din apă din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rămași să indure gerul au început să se roage: „Ajută-ne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, ușurează-ne sarcina și alină iuțimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinăm și să cunoască toți că ne-am mântuit strigând către Tine".

În urma acestei rugăciuni s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldații de pază, uimit că în miezul nopții o lumină din cer încălzește apa și ca o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine să se așeze, s-a aruncat în apă, marturisind că și el este creștin.

Pentru că au fost scoși vii din lac, trupurile lor au fost arse și oasele aruncate în lac. După trei zile, Sfinții s-au arătat episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă. Creștinii le-au scos și le-au îngropat cu mare cinste. O parte din aceste moaşte se află în capela familiei Sfântului Vasile cel Mare, din provincia Pont (Asia Mică).

Potrivit tradiţiei, în această zi gospodinele prepară mucenici, care se împart la rude, vecini, oameni sărmani, pentru pomenirea celor morţi, dar şi pentru belşugul viitoarelor recolte. Se mai spune că, în această zi, poarta cerului se deschide şi moşii se întorc între cei din care s-au ridicat.