Alexandru Tanase: Angajarea raspunderii Guvernului-un instrument de verificare a sprijinului politic

 La 22 decembrie 2011 Curtea Constitutional a pronuntat hotararea prin care a declarat neconstitutionala Legea nr. 184 din 27 august 2011 in partea ce tine de procedura de adoptare a acesteia prin angajarea raspunderii Guvernului Republicii Moldova in fata Parlamentului, in temeiul articolului 106/1 din Constitutie. 

Despre detaliile la acest subiect, cititi in interviul ce urmeaza.

Domnule presedinte, unii jurnalisti au numit legea pe care Curtea a declarat-o neconstitutionala „legea anti-raider”…

- În 1994, am absolvit una dintre cele mai bune facultati de drept din România, Universitatea Al. I. Cuza din Iasi. Am avut profesori de exceptie, dar nu am auzit de la ei despre un asemenea termen cum ar fi „atac raider”, la fel cum nu am auzit nici despre legi „anti-raider”. Este o notiune din zona folclorului suburban, care nu are o semnificatie juridica clara. Spre deosebire de jurnalisti, în calitate de judecator constitutional nu-mi pot permite sa utilizez o terminologie de acest gen. Un jurist trebuie sa opereze cu termeni juridici, dar nu cu zicale. În aceeasi ordine de idei, vreau sa precizez ca obiectul sesizari nu s-a extins asupra oportunitatii sau continutului actului legislativ contestat.

- Este a doua oara în istoria Republicii Moldova când Guvernul si-a angajat raspunderea pentru un proiect de lege. Când a fost folosita aceasta procedura pentru prima data, mai multi ministri au declarat ca nu au înteles ce au votat.

- Nu doar ministri nu întelegeau, nici prim-ministrul nu era sigur de corectitudinea aplicarii institutiei angajarii raspunderii Guvernului pentru un proiect de lege. Aceasta procedura nu este detaliat reglementata nici de articolul 106/1 din Constitutie, nici de articolul 119 din Regulamentul Parlamentului.

Pentru a întelege cum trebuie corect aplicata aceasta institutie, dl Vlad Filat, prim-ministru, a adresat Curtii Constitutionale scrisoarea nr. 1513-561 din 6 octombrie 2010 prin care solicita interpretarea articolului 106 prim din Constitutie în partea mecanismului de angajare a raspunderii Guvernului. Curtea nu a ajuns sa se pronunte asupra acestui subiect, pe motiv ca Guvernul, dar nu prim-ministrul, este subiect de sesizare a Curtii Constitutionale. Din pacate, dl prim-ministru nu a mai promovat aceasta sesizare prin Guvern. Daca, pâna la urma, sesizarea ar fi fost depusa, azi nu se ajungea la aceasta situatie.

- În ce consta, de fapt, angajarea raspunderii Guvernului?

- Procedura angajarii raspunderii Guvernului în fata Parlamentului este o particularitate a procedurii legislative, conform careia proiectul de lege nu mai urmeaza procedura legislativa prevazuta de Regulamentul Parlamentului, acesta fiind supus unei dezbateri strict politice. Consecinta acestor dezbateri politice este mentinerea sau demiterea Guvernului prin retragerea încrederii acordate de Parlament. Cu alte cuvinte, procedura angajarii raspunderii Guvernului pentru un proiect de lege este, mai degraba, un instrument de verificare a sprijinului politic al Guvernului, decât un instrument de aprobare rapida a legilor.

- Cum functioneaza institutia angajarii raspunderii în alte state?

- Pentru a da o solutie corecta în acest caz, Curtea a studiat practica statelor unde guvernele au uzat mai frecvent de institutia angajarii raspunderii în fata Parlamentului. Angajarea raspunderii Guvernului în forma în care o avem noi se regaseste doar în doua state: Franta si România. Procedura data a aparut mai întâi în Constitutia franceza din 1958. În 1991, aceasta institutie a fost preluata de Constitutia României, iar la 5 iulie 2000 – de cea a Republicii Moldova. În restul statelor europene, asemenea proceduri nu exista. Un lucru Curtea l-a constatat cert: în ambele state, legislatorul a limitat sau încearca sa limiteze abuzul puterii executive de aceasta procedura exceptionala. Atât în Franta, cât si în România, prezenta în Parlament a exponentului puterii executive este obligatorie.

În Franta, bunaoara, s-a considerat ca utilizarea acestei proceduri este exagerata. În consecinta, la 28 iulie 2008 a fost aprobata o reforma constitutionala pentru a limita prerogativa de angajare a raspunderii Guvernului numai asupra proiectelor de lege referitoare la bugetul de stat sau la bugetul asigurarilor sociale si numai o data pe sesiune parlamentara. Raportul deputatului Adunarii Nationale, Jean-Luc Warsmann, din 15 mai 2008 asupra proiectului de lege constitutionala, printre altele mentiona urmatoarele: „o asemenea procedura nu este scandaloasa daca ea intervine dupa o dezbatere larga, în cadrul careia toate opiniile au putut fi exprimate liber. Abuzul survine numai atunci când discutia parlamentara este suprimata …”.

- Care sunt problemele de constitutionalitate a ridicate aceasta lege?

- Dupa cum am mentionat, fondul legii nu a fost contestat. A fost contestata doar procedura de adoptare. Anume aici Curtea a si identificat cele mai mari probleme de neconstitutionalitate. Procedura angajarii raspunderii Guvernului este reglementata de art. 106/1 din Constitutie. Potrivit acestui articol, Guvernul îsi poate angaja raspunderea în fata Parlamentului asupra unui program, unei declaratii de politica generala sau unui proiect de lege. Observam ca prevederea constitutionala este destul de clara: angajarea raspunderii are loc în fata Parlamentului. Contrar acestei prevederi, Guvernul s-a limitat la adoptarea unei hotarâri de Guvern pe care a expediat-o la Secretariatul Parlamentului. În asemenea mod, parlamentarii, nefiind convocati în sedinta extraordinara, au fost de facto lipsiti de posibilitatea de a dezbate acest proiect si de a ridica o motiune de cenzura.

- Deputatii puteau depune o motiune de cenzura nefiind convocati în sedinta extraordinara?

- În acest sens, Curtea a constatat ca o dezbatere politica privind demiterea Guvernului prin retragerea încrederii acordate poate avea loc, în conditiile articolului 106 din Constitutie, numai în sedinta plenara a Parlamentului, prin urmare, toate procedurile care au ca si finalitate eventuala demisie a Guvernului trebuie sa se deruleze în fata Parlamentului, adica nu în fata cladirii Parlamentului, dar în sedinta plenara a Parlamentului. Prin urmare, depunerea la Secretariatul Parlamentului a hotarârii Guvernului privind angajarea raspunderii cu materialele anexate, fara prezentarea acestui act politic de angajare a raspunderii în sedinta plenara, nu satisface cerintele normelor constitutionale privind angajarea raspunderii „în fata” Parlamentului. Acestea sunt prevederile constitutionale pe care si-a bazat Curtea pozitia sa. Deoarece textul Constitutiei nu descrie întregul mecanism de angajare a raspunderii Guvernului, Curtea a interpretat anumite texte constitutionale.

- Care sunt aceste interpretari?

- Prima interpretare se refera la termenul în care poate fi ridicata o motiune de cenzura. Curtea a hotarât ca în afara sesiunilor parlamentare procedura angajarii raspunderii Guvernului este conditionata de convocarea unei sesiuni extraordinare sau speciale, iar termenul de 3 zile pentru depunerea motiunii curge din momentul prezentarii în plenul Parlamentului a proiectului de lege asupra caruia Guvernul îsi angajeaza raspunderea. A doua porneste de la necesitatea de a asigura transparenta în actul de guvernare. În acest context, Curtea a retinut ca, în procedura de angajare a raspunderii Guvernului în fata Parlamentului, urmeaza a fi publicat obligatoriu în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nu doar textul hotarârilor de Guvern propriu-zise, dar si textul integral al proiectelor de legi ce constituie obiectul acestei proceduri.

- Au existat si alte motive de neconstitutionalitate?

A mai existat o problema grava legata de nerespectarea unor termeni constitutionali. Hotarârea nr. 633 privind angajarea raspunderii Guvernului a intrat în vigoare la 26 august 2011, când a fost publicata în Monitorul Oficial. Pâna la publicare, hotarârile Guvernului se considera a fi inexistente conform articolului 102 din Constitutie. La distanta de doar 1 zi, la 27 august legea a fost promulgata si publicata în Monitorul Oficial. Prin urmare, Curtea a constatat ca promulgarea si publicarea Legii nr. 184 la 27 august 2011, la distanta de 1 zi de la publicarea Hotarârii Guvernului în Monitorul Oficial (26 august 2011), a avut loc cu încalcarea termenului constitutional 3 trei zile, prevazut pentru depunerea motiunii de cenzura. De altfel, este relevant ca Academia de Stiinte a Moldovei este de aceeasi opinie.

- Tinând cont de situatia în sistemul bancar la acel moment, este posibil ca Guvernul sa nu fi avut de ales când a decis sa recurga la aceasta procedura?

- Nu pot sa ma pronunt asupra ratiunilor Guvernului de a-si angaja rapunerea pentru acest proiect de lege. Din câte am stabilit, blocarea tranzactiilor ilicite cu actiunile unei banci a avut loc ca rezultat al Deciziei Curtii Supreme de Justitie, dar nu ca rezultat al angajarii raspunderii de catre Guvern. Reprezentantul Guvernului la sedinta Curtii a confirmat ca la adoptarea deciziei în acest caz Curtea Suprema de Justitie nu a aplicat nici o norma modificata prin angajarea raspunderii Guvernului.

Interviu realizat de Valeriu Vasilica pentru Info-Prim Neo

Foto: vipmagazin.md