Sfârşitul lumii explicat de un om de ştiinţă

În primul rând de a profita de pe urmele celor săraci cu duhul care cred în acest sfârşit şi care fac planuri legate de cum să îşi petreacă ultimele momente ale vieţii, nu contează costul.

Unii dintre aceştia fac o grămadă de cheltuieli nesăbuite şi ajung chiar să dăruiască averile, precum San Francesco. Anunţul sfârşitului lumii are însă şi un alt obiectiv: de a distrage atenţia de la adevăratele evenimente dramatice importante care se petrec chiar sub nasul nostru, spune Guaraldo, un specialist în domeniu.

Există o întreagă serie de "profeţii" catastrofice, care se repetă cu o anumită frecvenţă. De data asta a fost aleasă dată de 21 decembrie 2012 pentru a fixa (din nou) sfârşitul lumii.

Trebuie subliniat faptul că nu există nici o bază ştiinţifică pentru aceste anunţuri: sunt generate în mare parte de şarlatani şi astrologi, de care e bine să nu ne apropiem.

Ar putea să fie însă o bună idee, dacă ni se dă ocazia, să demascăm în mod ştiinţific idioţiile propuse de presă cetăţenilor, care ar avea probleme mult mai concrete şi reale de care să se preocupe şi cu totul alte necesităţi, multe dintre care trebuie rezolvate zilnic.

Există însă cu siguranţă un sfârşit al lumii şi, deci (dacă vom reuşi să supravieţuim ca omenire până atunci) al civilizaţie noastre.

Steaua noastră, Soarele, este alcătuit din hidrogen şi heliu. Temperatura în interiorul Soarelui este mai mare de zece milioane de grade iar nucleele de hidrogen au energie suficientă să dea naştere la reacţii de fuziune nucleară în urma cărora se formează heliul. Soarele va "arde" hidrogenul în circa 10 miliarde de ani. La ora actuală suntem cam la jumătatea acestui interval de timp. Cam în circa alţi 5 miliarde de ani Soarele va deveni o stea de tip gigant roşu.

Dimensiunile lui vor creşte de câteva sute de ori, ajungând să înglobeze orbita planetei Mercur, a lui Venus şi, poate, şi a Terrei.

În orice caz, se va ajunge la o completă distrugere a vieţii pe Pământ.