Maşinile capabile să se conducă singure

Senzorii necesari costă zeci de mii de dolari, nici cei mai performanţi nu pot înţelege o situaţie din trafic la nivelul unui şofer, iar foarte mulţi oameni sunt reticenţi când aud de maşinile autonome. Un raport al KPMG arată ce obstacole sunt în calea acestor maşini şi ce scenarii de adopţie pot apărea.

KPMG notează că vehiculele din prezent primesc, pe zi ce trece, senzori tot mai performanţi, de la cei de parcare, până la cei care permit maşinii sa frâneze brusc când e pericol de coliziune. Senzorii sunt tot mai performanţi, însă nu destul încât să creeze o geometrie 3D a unei situaţii în timp real. Practic, deşi senzorii primesc date exacte în timp real, nu sunt destul de avansaţi încât să le interpreteze atât de precis şi rapid precum un om.

Spre exemplu, un senzor poate detecta faptul că o minge de fotbal ajunge pe carosabil, în faţa unei maşini în mers, însă nu ar putea anticipa şi faptul că după minge ar putea alerga un copil, element la care un şofer s-ar putea gândi, scriu cei de la KPMG în raportul Self-Driving Cars – The Next Revolution.

Pentru ca senzorii să anticipeze ce s-ar putea întâmpla în jur trebuie construiţi algoritmi complecşi, lucru deloc uşor. În orice caz, costul extrem de mare al senzorilor este problema cheie fiindcă cei instalaţi pe maşinile autonome Google – model Toyota Prius modificat – costa circa 70.000 dolari.

Însă nici când senzorii maşinii vor deveni performanţi nu va fi suficient, deoarece o maşină autonomă trebuie să poată comunica wireless mereu cu alte maşini şi cu elemente ale infrastructurii rutiere. Se lucrează la modalităţi de comunicare între maşini, sisteme de avertizare care ar permite automobilului să afle, spre exemplu, că la un kilometru în faţă s-a petrecut un accident grav sau că în intersecţia ce urmează a fi traversată o ambulanţă, va trece cu viteză, pe roşu.

KPMG notează că va fi nevoie nu doar de reguli clare care să ducă la omologarea unor maşini autonome, cum se întâmplă în unele state americane deja, dar şi de subvenţii care să ajute tehnologiile ce permit inteconectivitatea să fie folosite pe scară largă. Dacă se va răspândi masiv numărul de vehicule ce au mijloacele tehnice necesare, în momentul lansării maşinilor autonome va fi posibil ca ele să comunice în timp real şi cu cele conduse de şoferii umani, ceea ce va face ca totul să fie mai sigur în trafic.

Problema este că, şi după ce tehnologia va fi destul de avansată, ea va trebui să ajungă pe şosele şi în showroom. KPMG ia în calcul trei scenarii privind adopţia automobilului autonom: unul în care adopţia va fi agresivă, unul conservator în care totul merge greu şi unul plasat între extreme.

Practic, vorbim de o adopţie progresivă a tot ceea ce înseamnă automobilul capabil să se conducă singur, de la primele etape privind reglementările de siguranţă a traficului, până la lansarea efectivă, undeva în jur de 2025. Tehnologic vorbind, scenariul cel mai probabil estimează că, treptat, vor fi automatizate tot mai multe sisteme ale maşinii, nu se va trece direct la una care să se conducă total singură.

Maşina care se conduce singură e într-o fază incipientă însă, spun cei de la KPMG, lansarea unor astfel de modele va schimba şi percepţia omului despre automobil şi va încuraja şi programele care îşi propun să adune două sau mai multe persoane pentru o călătorie, în ideea de a se face economie de bani şi de a se reduce poluarea.