De ce vorbim în somn? Explicaţii şi soluţii!
Ştiinţific i se spune somnilocvie – termen rezultat dintr-o combinaţie între somn şi locvace (vorbăreţ, limbut). Creatorii termenului – cercetătorii din medicină – spun că acest fenomen se produce în timpul somnului lent, cea mai lungă fază a somnului, în care organismul îşi reface forţele, iar în perioada copilăriei este secretat hormonul de creştere.

„ŢINEM DISCURSURI” DE PE LA 4-5 ANI
Aceasta este vârsta la care debutează, de regulă, somnilocvia. Apariţia ei semnalează că un eveniment stresant se petrece în viaţa celui mic: reîncepe grădiniţa, sunt tensiuni în casă, între părinţi etc. Uneori, însă, fenomenul apare abia la pubertate – vremea marilor întrebări şi frământări. Adulţii sunt mai puţin „vizaţi”, iar cei care sunt au avut această „particularitate” şi în copilărie. Şi au, în genere, un frate sau un părinte cu aceeaşi… locvacitate nocturnă.
„SĂ-L TREZESC? SĂ-L LAS ÎN PACE?…”
Lasă-l. Nu-l trezi şi nu-i pune întrebări „ajutătoare”, dacă este adult. Când se va trezi oricum nu-şi va mai aminti nimic din „peroraţiile” respective. Dacă este un copil, trezeşte-l cu blândeţe şi ajută-l să se calmeze.


