Povestea tinerei din Chişinău căreia tigrul de la Grădina Zoologică i-a smuls mâna

Astăzi, Liliana, pe lângă toate activităţile sale, este voluntară la Centrul pentru copii şi tineri cu dizabilităţi „Nicuşor” din Grătieşti. Astfel a considerat că e înţelept să răsplătească sprijinul pe care l-a primit, ajutându-i pe alţi oameni încercaţi de soartă.

În afară de aceasta, Liliana este angajată la o companie de traduceri şi nu este una dintre tinerii dornici sau constrânşi să plece peste hotare. Spune că în Moldova sunt destule oferte de lucru, doar trebuie să-ţi doreşti să cauţi şi să creşti în carieră. De aceea a preferat să rămână acasă lângă părinţi, care o susţin când întâmpină dificultăţi, şi alături de colegi şi prieteni, cu care fac o echipă bună, scrie jurnal.md.

Îi place meseria pe care o practică acum, deşi a terminat Facultatea de Economie, viaţa i-a oferit şansa să fie angajată la această companie de traduceri graţie limbilor pe care le vorbeşte - italiana şi engleza. Spune că a învăţat limba italiană atunci când trebuia să meargă în Italia pentru proteză, ca să poată comunica cu doctorii, „datorită campaniei Jurnalului de Chişinău”, accentuează fata în semn de mulţumire. Engleza şi-a perfecţionat-o în SUA, unde s-a aventurat, ca mulţi alţi studenţi, să meargă la muncă pe timp de vară.

În timpul facultăţii, Liliana a făcut mult voluntariat, iar de vreo patru ani îşi petrece duminicile la Centrul pentru copii şi tineri cu dizabilităţi „Nicuşor” din Grătieşti, unde confecţionează diferite obiecte hand-made, pe care le vând şi astfel sunt acoperite unele cheltuieli pentru aceşti copii.

„Intenţia de a face acest voluntariat a venit din suflet, pentru că şi eu la rândul meu am fost ajutată de mulţi oameni, astfel am ajuns unde sunt”, explică Liliana de ce a ales să-şi dedice timpul ajutând oameni aflaţi în dificultate.

 
Liliana şi părinţii săi, Petru şi Veronica. Foto: Nadejda Roşcovanu

Liliana a învăţat să facă toate cele gospodăreşti cu o singură mână, să facă mâncare, să înoate, să scrie cu mâna stângă, să urce în copaci, să facă origami şi multe altele.

Tânăra speră că părinţii copiilor care frecventează centrul „Nicuşor” din Grătieşti, acolo unde este voluntară, vor căpăta încredere, după exemplul ei, că un copil cu dizabilitate are şanse şi dreptul să trăiască altfel, că copiii lor vor putea să ajungă undeva, aşa cum a reuşit şi ea, bineînţeles cu suportul apropiaţilor şi al oamenilor buni la suflet din jurul lor.