Trei sferturi dintre moldoveni nu doresc să-şi caute un loc de muncă

Datele organizaţiei internaţionale, care se ocupă cu studierea pieţelor economice internaţionale, relevă că 5% dintre moldoveni nu pot să dea un răspuns la întrebarea dacă e bine sau rău să cauţi un job în această perioadă. Republica Moldova se află în clasament alături de Armenia unde 86% dintre populaţie crede că e o perioadă proastă pentru găsirea unui loc de muncă, Mongolia – cu acelaşi procentaj şi Zambia – cu 80%. În acelaşi timp, în Vietnam doar 14% din populaţie crede că e o perioadă nu tocmai propice pentru un job.

„Creşterea PIB-ului și recuperarea economică poate ajuta la creșterea încrederii locuitorilor în capacitatea lor de a găsi un loc de muncă. Cu toate acestea, autorităţile ar trebui să abordeze problemele la nivel sistemic pentru o creştere economică durabilă, pe termen lung. Totodată trebuie să fie găsite modalități de promovare a spiritului antreprenorial şi diversificarea surselor de creştere economică care nu ar viza neapărat construcţiile şi exporturile”, se mai spune în studiul Gallup.

Totodată, autorităţile trebuie să atragă atenţia la programele sociale. Iar bugetul pe termen lung trebuie să aibă o abordare strategică şi flexibilă în raport cu realitatea.

Angajatorii, mai prudenţi la angajările noi

Deşi indicatorii sociali urmează cu întârziere evoluţiile economice, experienţa recentă a crizei din anii 2008-2009 a făcut ca angajatorii să fie mai prudenţi în acţiunile și strategiile lor pe termen scurt. Conștientizarea mai puternică a impactului potenţial al crizei și aşteptările mai pesimiste privind capacitatea de a rezista presiunilor, ar putea determina angajatorii să reacţioneze mai rapid la provocările economice, comparativ cu perioada crizei din 2008. De fapt, rata de ocupare a forţei de muncă a scăzut deja cu 0,6 p.p. în primul trimestru faţă de anul 2011. Reducerea ușoară a populației ocupate (sub 1%) a fost determinată preponderent de factori fără legătură directă cu incertitudinile actuale din economiile europene. În primul rând, ocuparea în agricultură și-a continuat declinul natural, cu o scădere de 1,8% faţă de anul precedent, iar în activităţile non agricole s-a redus cu 0,4%.

Astfel, putem admite existența marjei de eroare mai înalte și o concluzie fermă poate fi formulată doar dacă această situaţie va persista în trimestrele următoare. În ceea ce priveşte serviciile de piaţă, scăderea ocupării este în mod cert o reacţie la evoluţiile economice externe și interne.

Creşteri salariale modeste

Salariile reale au crescut timid de la începutul anului, iar în câteva sectoare, în special din industrie, acestea au prezentat chiar o evoluție negativă: fabricarea de maşini şi echipamente, producţia altor produse din minerale nemetalifere, industria poligrafică, industria chimică, industria metalurgică, producerea de minereuri nemetalice. Majoritatea acestor sectoare, dar nu toate, se confruntă și cu scăderea VAB, fapt care indică o posibilă scădere a ocupării până la finele anului. Mai mult ca atât, scăderea salariilor reale din sectorul bancar ar putea fi privită ca un simptom al agravării situaţiei economice generale, deoarece acest sector este unul din primele care reflectă pulsul întregii economii.

Este important să menţionăm că angajarea informală a scăzut mai repede decât angajarea oficială, fapt explicat în primul rând prin reducerea ocupării în agricultură. Totuşi, și angajarea „la negru” s-a redus. Având în vedere preocupările actuale privind munca nedeclarată și măsurile recent adoptate pentru reducerea acestui fenomen, această evoluţie merită mai multă atenţie. De fapt, datele din Ancheta Forței de Muncă arată o tendinţă de scădere a numărului de salariați cu loc de muncă informal în întreprinderile sectorului formal pe parcursul ultimului deceniu, cu mici abateri. Astfel, chiar înainte de adoptarea Planului de acţiuni privind minimizarea practicii de achitare a salariilor „în plic” şi „muncii la negru”, acest fenomen era în scădere, ceea ce înseamnă că unele stimulente pentru angajarea ”la negru” au dispărut sau au fost eliminate.

Munca la negru continuă să existe în ciuda eforturilor autorităţilor de a o reduce

Cu toate acestea, nu există evidență privind scăderea în ansamblu a muncii nedeclarate, de exemplu „salariile în plic”. Totuşi, deoarece factorii determinanți ai muncii nedeclarate s-au schimbat în timp, strategiile aplicate de Guvern trebuie să abordeze o serie mai largă de măsuri. Abordarea actuală a Guvernului consideră în mod simplist munca nedeclarată ca un fenomen pur negativ, angajatorii și angajaţii fiind singurii vinovaţi, ignorând faptul că și statul este culpabil pentru încălcarea contractului social prin lipsa asigurării unor bunuri și servicii publice de calitate și de impunerea unei poveri înalte asupra mediului de afaceri. Aşadar, măsurile propuse pentru combaterea muncii nedeclarate includ preponderent sancţiuni și control sporit, fără vreo schimbare a atitudinii statului în privinţa îndeplinirii propriilor responsabilităţi. Între timp, în trimestrul întâi rata şomajului a scăzut în mod surprinzător cu 2,2 p.p. faţă de anul trecut, iar numărul şomerilor a scăzut cu 27,4 mii.

Deşi și numărul persoanelor plasate pe piaţa muncii a crescut, acesta este cu mult mai redus decât scăderea numărului şomerilor, ceea ce complică explicaţia acestei evoluții. Este posibil ca modificările la legea privind ocuparea forţei de muncă și protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, introduse în 2011 și vizând reducerea accesului la îndemnizația de şomaj, să aibă efectul scontat.

Numărul moldovenilor care muncesc în străinătate a crescut cu peste 15,5%

Cheltuielile pentru plata indemnizațiilor de şomaj au scăzut în primul semestru al anului cu 23% faţă de aceeaşi perioadă din 2011. Însă acest lucru nu explică rata scăzută a şomajului calculată conform standardelor Organizației Internaționale a Muncii. Creşterea numărului populaţiei inactive ar putea fi determinată parţial de emigrarea persoanelor. În primul trimestru din 2012 numărul persoanelor care muncesc în străinătate a crescut cu 15,6%, nivelul migrației ajungând aproape de cel anterior crizei. Deşi la prima vedere poate părea surprinzător faptul că în timpul unei crize externe emigrează mai multe persoane, datele dezagregate privind migraţia explică parţial această evoluţie. Numărul bărbaţilor care au emigrat a crescut cu 23,9%, iar cel al femeilor a crescut cu doar 3,9%. Aceste cifre sugerează faptul că se emigrează mai ales în statele CSI, dată fiind ponderea mai înaltă a bărbaţilor care lucrează în CSI și economiile încă în creștere în aceste state, în special sectorul de construcții.

Totuşi, o eventuală agravare a situaţiei din zona euro va afecta și statele CSI, ceea ce va reduce oportunităţile de angajare în Rusia, mai ales că creșterea puternică a construcțiilor de la Soci se datorează unui eveniment singular și de durată medie. Totodată, sporirea numărului de emigranţi a fost însoțită de creşterea semnificativă a numărului de tineri (15-24 ani) și persoanelor cu nivel educațional mai înalt (absolvenţi ai învăţământului superior). Acest fapt atrage după sine riscuri mai mari pentru ţara noastră și îi subminează competitivitatea, ținând cont de rolul capitalului uman pentru o dezvoltare economică sănătoasă. De asemenea, aceasta ar putea genera noi riscuri având în vedere că necesarul de forță de muncă va crește când Zona de Liber Schimb Aprofundată și Comprehensivă cu UE va intra în vigoare. Capitalul uman este unul din factorii de bază care ar face posibilă valorificarea potențialelor beneficii ale extinderii relaţiilor cu UE.