Remitențele noastre cele de toate zilele

Înainte de somn, economia Moldovei își spune rugăciunea de seară: Remitențele noastre cele de toate zilele, dă-ni-le nouă astăzi și ne iartă nouă greșalele noastre, precum iertăm și noi guvernanților noștri. Amin.

De mai bine de 13 ani, economia Moldovei spune această rugăciune, cu multă pietate și speranță. Nu de alta, dar remitențele au fost, sunt și, probabil, vor mai fi pluta care ține economia Moldovei la suprafața oceanului economic.

Economia Moldovei se roagă și așteaptă remitențele, așa cum familiile celor ce muncesc peste hotare așteaptă pachetele pline cu panitoane, bomboane și prosciutto crudo, transmise de Paști și de Crăciun. Se roagă și așteaptă an de an, sărbătoare de sărbătoare…

Rugăciunea auzită și medalia de lemn
Moldova de ani buni participă la competiția: Țările cu cea mai mare pondere de remitențe în PIB. Conform datelor Băncii Mondiale, în 2009, cu „mândrie” am ocupat locul 4, medalia de aur fiind luată de Tadjikistan, cu 35%.

Tabloul remitențelor în ultimii 13 ani arată că rugăciunile economiei Moldovei au fost tot mai intense și tot mai des auzite.

Ești, Moldovă, fericită?
O țară, ca și o femeie, niciodată nu știe dacă este cu adevărat fericită. Dacă bucuria vieții constă în consum și economisire, atunci Moldova este în extazul fericirii. 72% din banii trimiși acasă se cheltuie la Mall, piață și prin cluburi, 21 sunt puși la ciorap și doar 7% sunt investiți.

Azi mâncăm, chefuim, cheltuim toți banii, dar mâine ce facem?
Statul a început în 2010 să-i încurajeze pe moldoveni să se gândească și la ziua de mâine, prin programul Pare 1+1. Unii zic că acesta deja este un succes. Alții sunt mai rezervați în laude și osanale, iar prietenii știu de ce.

În loc de concluzie
Euforia sărbătorilor a trecut. Frigiderul e gol. Toate proviziile au fost mâncate, iar economia iarăși stă și se întreabă: dar mâine ce facem?