Piaţa muncii, probleme de azi, soluţii de mâine

Este evident, mecanismul de racordare a sistemului de învăţământ la necesităţile pieţei muncii reprezintă o problemă gravă, iar să întârzie.

Cornel COŞER

În condiţiile în care, în perioada anilor 2009-2011, şomajul oficial în rândul tinerilor nu a scăzut sub 14% (în anul 2010 fiind chiar mai mare de 17%), problema angajărilor a devenit una de rang naţional. Marea majoritate a experţilor din domeniu invocă două mari cauze – migraţia masivă a tinerilor specialişti şi pregătirea unor specialităţi care, de fapt, nu reprezintă necesitatea reală a pieţei actuale de muncă. Problema se agravează pe an ce trece deoarece până în prezent lipseşte o politică naţională cu privire la pregătirea şi orientarea profesională.

Rezultatul acestor lacune este evident. Mai mult de 30% din absolvenţi nu activează conform calificărilor obţinute, iar mai mult de opt întreprinderi din zece susţin că au un deficit acut de forţă de muncă calificată. Asistăm, aşadar, la o problemă de sistem, agravată mai ales pe fundalul considerentului demografic, a prognozelor de îmbătrânire a populaţiei. Autorităţile estimează că în următorii zece ani, forţa de muncă se va reduce cu 11%, iar acest lucru va determina, întru-un mod direct şi sigur, o creştere a importanţei calificărilor, mai ales în condiţiile în care, deja astăzi, destul de multe companii internaţionale, care vin să activeze în republică, resimt mari lipsuri în braţe de muncă calificate, fiind nevoite chiar să le importe.

Ce spun angajatorii, angajaţii şi economia naţională

Pe de o parte, companiile, care creează cele mai multe locuri de muncă, au un grad redus de satisfacţie de pe urma angajării tinerilor specialişti, acesta fiind un important criteriu în evaluarea performanţei învăţămîntului superior. Mai mult, peste 60% din companii resimt un mare decalaj dintre cunoştinţele tinerilor specialişti şi cele solicitate de către întreprindere. Anume de aici şi apare situaţia de „necorespundere a calificării”.

Pe de altă parte, circa 40% din tinerii absolvenţi ai instituţiilor superioare susţin că ar avea nevoie de instruire suplimentară la noul lor loc de muncă, fapt ce demonstrează o discordanţa dintre ceea ce se studiază şi ceea ce se aplică. Aceştia mai invocă cerinţa de experienţă de muncă, înaintată de către majoritatea angajatorilor şi experienţă pe care, evident, nu o au.

În fine, sistemul economic naţional duce o lipsă acută de acele specialităţi, pregătite la nivelul colegiilor sau a şcolilor profesionale, dar şi la nivelul instituţiilor de învăţământ superior, care generează un număr insuficient de absolvenţi, dar care sunt foarte necesare, printre care se regăsesc deţinătorii de profesii sociale şi inginereşti, maiştrii şi tehnologii etc. În acelaşi timp, la nivel naţional, se evidenţiază lipsa de calificare şi competitivitate a specialiştilor, conlucrarea slabă a mediului de afaceri cu sistemul de pregătire a cadrelor, cât şi migrarea masivă, toate acestea generând o slabă angajare a tinerilor în economia naţională.

Problema şi complexitatea ei

În ultimul timp, poate fi observată o tendinţă, deşi nu foarte semnificativă, de angajare în economia naţională a moldovenilor reveniţi de peste hotare, deşi, de regulă, aceştia completează rândurile şomerilor şi nu ale angajaţilor.

Precizările Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) cu privire la generarea şomajului în economia naţională ating aşa aspecte cum ar fi, în primul rând, lipsa locurilor de muncă, existenţa unei forţe de muncă necompetitive pe piaţă, concedierea unui număr destul de important de persoane, dar şi necorespunderea cererii de muncă cu oferta.

Comparabilitatea cu situaţia ocupării forţei de muncă în Uniunea Europeană descoperă multe similitudini la capitolul angajării tinerilor ca specialişti în economie. Chiar şi în Suedia, Germania sau Marea Britanie, ţări care au o piaţă a forţei de muncă cu o conjunctură destul de favorabilă, au început să fie discutate şi abordate diverse programe de angajare a tinerilor, mai ales în situaţia în care problema economico-demografică devine din ce în ce mai stringentă.

Rezultatul economiei de consum este evident

O evoluţie a ocupării în câmpul muncii, începând cu anul 2000, relevă problema de sistem şi schimbările structurale ale acestei ocupări. Atestăm, pe de o parte, diminuări semnificative ale angajaţilor în ramurile producătoare, precum agricultura (-344 mii) şi industria (-8 mii) iar, pe de altă parte, creşteri importante în sectoarele orientate spre consum cum ar fi comerţul sau serviciile hoteliere şi alimentaţia publică (+31 mii). A crescut, de asemenea numărul angajaţilor în construcţii (+27 mii) şi administrarea publică (+22 mii). Orientarea spre aceste domenii se explică prin gradul mai înalt de remunerare pe care îl primesc aici, dar şi dezvoltarea sectorială respectivă.

În Chişinău sunt cele mai multe locuri vacante

Date recente ale ANOFM arată un profil al locurilor vacante în luna octombrie curent la nivelul agenţiilor regionale. Se atestă, astfel, peste 2100 de locuri vacante de muncă în Chişinău, care este urmat de oraşul Bălţi (peste 700 locuri vacante) şi UTA Gagauzia – cu peste 340 de oferte. Totodată, printre raioanele „fruntaşe”, se enumeră raionul Ungheni (cu peste 280 de locuri vacante), Călăraşi – circa 260 de oferte şi Floreşti – peste 200, iar la sfârşitul clasamentului se poziţionează raionul Nisporeni cu peste 15 locuri vacante şi Briceni (doar 13 oferte).

Ce profesii sunt cele mai solicitate

Din punctul de vedere al corelaţiei dintre nivelul de studii şi integrarea pe piaţa muncii a unei anumite specialităţi, statisticile demonstrează că circa 20% din totalul de locuri vacante sunt destinate persoanelor cu studii superioare şi medii de specialitate, iar printre principalele profesii solicitate de aici se regăsesc medicii, contabilii, inginerii, electricienii, agenţii comerciali, dar şi tehnologii. Pe de altă parte, circa 80% din posturile vacante necesită a fi acoperite de persoanele cu studii medii generale, sau secundar profesionale, aici cei mai solicitaţi continuând a fi cusătorii, vânzătorii, lăcătuşii, operatorii, chelnerii etc.

Cei mai mulţi şomeri au studii superioare şi secundare profesionale

Totodată, rândurile celor peste 36 mii de şomeri, înregistraţi oficial, sunt completate de persoane cu studii secundare profesionale şi superioare, iar categoria de vârstă cea mai afectată este ceea cuprinsă între 30-49 de ani (peste 16 mii de persoane). În general însă, rata şomajului pentru ultimii cinci ani comportă un caracter instabil. Astfel, dacă în anul 2007, rata şomajului oficial era puţin peste 5%, în 2008 – circa 4%, în perioada 2009-2011 a fost întotdeauna mai mare de 6%, cu variaţii destul de importante în mediul rural şi cel urban. În aceeaşi perioadă de referinţă, conform datelor Biroului Naţional de Statistică, rata de ocupare a populaţiei a simţit tendinţe de diminuare la nivel regional, în special în zona de Sud a ţării, unde ocupare a înregistrat cele mai mici valori din ţară – în jur de 34%.

Întrucât tot mai multe companii îşi postează direct anunţurile de angajare pe reţeaua de Internet, fără a apela la ANOFM sau alţi intermediari, prezintă interes structura posturilor vacante pe cele mai populare portaluri electronice de angajare. Astfel dintr-un număr mediu de peste 6000 de oferte de muncă postate zilnic, aceste portaluri anunţă cele mai multe locuri vacante în vânzări, management şi publicitate, consultanţă şi secretariat, tehnologii informaţionale, iar cele mai puţine oferte sunt din domeniile educaţie, arhitectură, imobiliare, cultură, industrie.

Ce ne aşteaptă şi ce trebuie să facem?

Potrivit prognozelor Ministerului Economiei, în perioada imediat următoare, pe fundalul dezvoltării nesemnificative a economiei naţionale, cât şi a revizuirii indicatorilor de creştere economică, vom asista la o creştere a sectorului de alimentaţie publică, hoteluri şi restaurante, posibile diminuări a comerţului cu ridicata şi a industriei prelucrătoare, dar şi a sferei transporturilor. Aceasta va modela, cel mai probabil, volumul şi structura angajărilor în economia naţională, lucru care va depinde şi de evoluţia consumului naţional, deci al remitenţelor.

Se impun o serie de măsuri de redresare a situaţiei, măsuri care au un impact, dar şi o acţiune pe termen mediu, dar şi lung. Din numărul acestora un deosebit interes capătă dezvoltarea mediului de afaceri, perfecţionarea calificării angajaţilor şi a tinerilor absolvenţi, apariţia unor noi sub-ramuri în economia naţională, continuitatea cursurilor de respecializare, sensibilizarea publică şi parteneriatele locale.

Nu în ultimul rând, ar trebui eficientizate acţiunile de stimulare a angajărilor din rândul tinerilor specialişti, dar şi „popularizarea” unor specialităţi care la moment nu se bucură de succes, intensificarea relaţiilor între agenţii economici şi centrele de formare profesională. Din alt punct de vedere, rezolvarea complexei probleme demografice, dar şi mecanismele de reîntoarcere în ţară a specialiştilor ar da un important imbold asupra dezvoltării pieţii muncii.