Munca temporară – o soluţie pentru angajatori şi angajaţi?

Principalele motive pentru care angajatorii iau în calcul acum această opţiune rezidă din dorinţa de a creşte şansele firmei de a se adapta rapid la condiţiile instabile ale pieţei actuale dar şi de a putea valorifica oportunităţile de afacere punctuale şi bine delimitate în timp.  

„Angajarea temporară e o tendinţă în toată lumea, nu doar în Republica Moldova. Criza economică şi condiţiile de austeritate obligă companiile şi întreprinderile să recurgă la angajări temporare deoarece cheltuielile pentru întreţinerea angajaţilor cresc şi de aceea companiile preferă să angajeze o persoană calificată pe o perioadă scurtă de timp. Aceasta îndeplineşte anumite sarcini după care pleacă”, explică Viorica Antonov, expert în politici sociale la IDIS Viitorul.

Foarte multe companii din Republica Moldova au prins moda angajărilor temporare, aceasta fiind dictată de tendinţele din economiile UE. Condiţiile de prestare a muncii temporare în Republica Moldova diferă, însă, de cele din UE unde salariul este mult mai mare. Acolo, în primul rând, există foarte multe companii private, care recrutează personal pentru şase luni sau un an. Aceasta înseamnă că pe o perioadă determinată de timp se caută un expert sau consultant care trebuie să îndeplinească o sarcină concretă. Costurile operaţionale sunt mai scăzute pentru angajarea temporară faţă de un angajat permanent.

Totodată, după cum spune Viorica Antonov, angajarea temporară creşte şi concurenţa între angajaţi. Dar, deocamdată în Republica Moldova nu s-a făcut niciun studiu pe angajările temporare, deşi acestea se practică frecvent în ţara noastră. 

„Domeniile unde se practică angajarea temporară sunt construcţiile şi prestarea serviciilor. Totodată se mai practică angajarea experţilor în cadrul proiectelor internaţionale şi a consultanţilor pentru publicitate marketing. De exemplu, organizaţia internaţională PNUD din Republica Moldova face angajări temporar pe şase luni care indică o sarcină şi remunerarea urmează după îndeplinirea sarcinilor”, precizează expertul în politici sociale la IDIS Viitorul, Viorica Antonov.

Cele mai multe angajări temporare se fac în agricultură şi industria alimentară

Chiar dacă angajările temporare abia încep să fie practicate de companiile din Republica Moldova pentru a optimiza costurile dar şi a creşte eficienţa companiei, acestea sunt practicate de mai mult timp în domeniul agricol. 

„Angajările sezoniere sunt un fenomen nu doar în agricultură dar şi în industria de prelucrare a produselor, industria vinurilor, conservelor. Faptul că munca este sezonieră nu le asigură un venit stabil salariaţilor, iar aceştia ar putea fi instruiţi să muncească şi în alte industrii în urma terminării muncii sezoniere”, detaliază Ana Popa, director departament macroeconomiei la Centru Analitic Expert Grup.

La ANOFM nu sunt date privind angajările temporare 

Experţii în piaţa muncii prognozează în următorii ani o creştere a angajărilor temporare în urma eficientizării costurilor de întreţinere a personalului. Însă Agenţia Naţional de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) nu poate spune cât valorează în prezent piaţa anagajărilor temporare şi care e ponderea acestora în totalul angajărilor. „

În cadrul ANOFM există doar un serviciu de angajare temporară a şomerilor la lucrări publice timp de şase luni, care sunt remuneraţi cu 30% din salariul mediu pe economie. În anul curent urmează să facem un studiu pentru a vedea care este ponderea angajărilor temporare” a declarat Ion Holban, directorul ANOFM

Avantajele şi dezavantajele muncii pe o perioadă determinată

Din punct de vedere legal, contractul temporar de muncă conferă drepturi şi obligaţii similare celui încheiat pe o perioadă nedeterminată, fără a diminua sau creşte responsabilităţile uneia dintre cele două părţi.

Această variantă îi oferă angajatorului  posibilitatea de a evita asumarea unor angajamente pe termen lung, pe care nu se ştie dacă va fi capabil să le onoreze, diminuând astfel presiunea determinată de condiţiile incerte ale pieţei în general. În mod evident, o astfel de opţiune nu se adresează acoperirii tuturor nevoilor de recrutare, indiferent de nivelul ierarhic, de tipul departamentelor/domeniilor de expertiză. În general, poziţiile vizate sunt cele de muncitori calificaţi/necalificaţi, operatori call-center şi specialişti IT, contabilitate, resurse umane, mai rar poziţiile manageriale. Munca temporară se adresează oricărui tip de companii, fiind deosebit de potrivită celor active în domeniul producţiei, turismului, care desfăşoară activităţi sezoniere sau care lucrează pe proiecte.

Din perspectiva angajaţilor, cu precădere a celor care debutează în carieră, un astfel de angajament temporar le poate oferi oportunitatea de a acumula experienţă, de a încerca companii şi medii de lucru diferite, de a-şi diversifica ariile de interes profesional. Cu atât mai mult, în perioada actuală,  în care numărul posturilor disponibile s-a diminuat mult, varianta angajării temporare este viabilă pentru un număr extins de candidaţi, deoarece poate reduce considerabil perioada găsirii unui job.

În ce priveşte dezavantajele, există un grad ridicat de fluctuaţie a personalului, datorită faptului că durata pe care se poate încheia contractul în regim de muncă temporară este limitată, echipele fiind expuse astfel volatilităţii şi caracterizate de un nivel scăzut de coeziune.

De asemenea, soluţia angajării în regim temporar are şi ceva restricţii din punct de vedere legislativ, firmele trebuind sa justifice autorităţilor caracterul temporar al activităţilor respective. Pentru companiile ce fac publice complet aceste servicii către agenţiile specializate, cheltuielile implicate se află în raport direct cu responsabilitatea pe care o cedează, acestea fiind uneori mai mari decât în cazul încheierii unor contracte pe perioada nedeterminată, dar evident cu un risc mai scăzut.

Pentru angajat, munca temporară reprezintă de asemenea o soluţie potrivită pe termen scurt şi mediu, deoarece nu-i conferă acestuia stabilitate şi consistenţă din punct de vedere al carierei, aspecte necesare odată cu maturizarea profesională, acesta neavând neapărat certitudinea prelungirii ulterioare a contractului cu angajatorul respectiv pe o perioadă nedeterminata chiar dacă premisele colaborării exista.