Ministerul Finanţelor vrea valori mobiliare pe termen lung

Pentru aceasta ministerul propune de a emite un nou tip de obligaţiuni de stat pe un termen de trei ani şi cu o rată fixă a dobânzii.

În prezent, pe piaţa financiară sunt emise cinci tipuri de valori mobiliare de stat VMS, toate cu rate flotante - bonuri de trezorerie cu scadență de  91, 182 şi 364 zile și  obligațiuni de stat cu o scadență de 1 şi 2 ani. Cele mai solicitate sunt bonurile de trezorerie pentru 91 și 182 zile. Termenul limitat de scadenţă încetinește, însă, dezvoltarea piețelor financiare şi expune datoria de stat internă la risc înalt de refinanţare.

În acest context, Ministerul Finanțelor propune ca până în 2016) să reducă treptat  oferta bonurilor de trezorerie de 91 și 182  zile şi să sporească oferta şi atractivitatea obligaţiunilor de stat cu scadenţa de trei ani. În opinia ministerului, obligațiunile pe termen lung  vor asigura o mai mare previzibilitate și sustenabilitate  în deservirea datoriei de stat, fapt ce inevitabil va influența benefic ratingurile țării pe plan extern.

Obligaţiunile pe termen lung ale statului constituie doar 2,3% din total

Valorile mobilare de stat constituie în Republica Moldova ca şi în multe ţări, o componentă importantă a datoriei publice, care permit statului de a se împrumuta în condiţii optime pe piaţa internă, constituind, totodată, pentru operatorii pieţei un instrument financiar lichid şi eficient.

La 31 decembrie 2011 datoria de stat constituia 19.22 mld. leii (23,4% din PIB), din care datorie de stat externă - 13.38 mld. lei (16,3% din PIB)) şi datorie de stat internă - 5.841,9 mil. lei (7,1% din PIB)). Datoria de stat internă este constituită din VMS, dintre care valorile emise pe piaţa primară însumează 3,26 mld. lei.

În 2011 pe piaţa primară s-au emis cinci tipuri de VMS, din care BT cu scadenţa 91, 182 şi 364 zile, a căror pondere în totalul VMS comercializate pe piaţa primară a constituit 97,7%. Obligaţiunilor cu scadenţa de 1 şi 2 ani le-au revenit doar 2,3%.

Perioada medie de maturitate a datoriei de stat internă era de 0,7 ani la sfârșitul anului 2011 faţă de 0,5 ani în 2010 însă creşterea nu se datorează vânzării mai multor obligaţiuni pe termen lung.

Prin comparaţie, în unele țări cu economie de piața emergentă termenii de scadenţă variază de la 2,5 la 10,6 ani.

Obligaţiunile pe termen lung sunt mai scumpe

De regulă, investitorii solicită o primă de risc înaltă pentru termen mai lung de scadenţă şi, în consecinţă, costul de finanţare al VMS pe termen lung este mai ridicat. În general, economiile emergente plătesc o primă de risc pozitivă pentru termen, adică o primă de risc mai mare pentru VMS pe termen lung decât pentru cele pe termen scurt din cauza lipsei de încredere din partea unor investitori în recuperarea investiţiei, adică în capacitatea statului de a-şi onora obligaţiunile de plată. Această lipsă de încredere, la rândul ei, este alimentată de instabilitatea macroeconomică, instabilitatea politică şi experienţa nefastă în domeniul VMS a unor ţări în curs de dezvoltare. Crizele financiare din pieţele emergente, cum ar fi cea din Rusia din 1998, de pe urma cărora au avut de pierdut investitorii în VMS, au zdruncinat puternic şi pentru mult timp încrederea acestora.

Nu avem fonduri pe termen lung

Lipsa la noi a cererii la VMS pe termen lung, este cauzată în special de faptul că sectorul economiilor contractuale (fonduri de pensii şi companii de asigurări de viaţă), care este sursa de bază de investiţii pe termen lung, este practic inexistent în RM. Sistemul de pensii funcţionează în baza schemei sistemului solidar, nu există fonduri private de pensii obligatorii, iar sistemul privat de pensii facultative este practic inexistent.

Şi depozitele pe termen lung sunt puţine

Totodată, băncile licențiate autohtone, în prezent în calitate de cel mai mare investitor în VMS, manifestă interes scăzut faţă de VMS pe termen mai lung. În 2011 au fost comercializate OS cu dobânda flotantă pe termen de doi ani în sumă totală de 40,1 mil. lei sau doar 0,7% din total.

Investitorii doresc o dobândă mai mare pentru un termen mai lung de scadenţă al VMS ceia ce statul, la moment, nu le oferă.

Pe de altă parte, resursele financiare pe termen lung ale băncilor, care ar putea fi investite în VMS pe termen mai lung, sunt limitate. Depozitele, care reprezintă circa 2/3 din sursele de finanţare ale activelor

băncilor sunt preponderent pe termen scurt. În structura depozitelorla termen atrase în lei moldoveneşti, în medie lunar pe anul 2011, ponderea majoră o deţin cele pe termen de 3-6 luni – 29,1%, urmate de cele pe termen de 6-12 luni – 23,5% şi doar 13,9% constituie depozite cu termen de peste 12 luni. Aceeaşi situaţie există şi în cazul depozitelor în valută străină.

Totuşi băncile moldoveneşti au un exces sporit de lichiditate, care la finele lunii mai se cifra la patru miliarde lei. Însă acest excedent este în special pe termen scurt. Băncile nu direcţionează sursele temporar libere în credite din cauza insuficienţei proiectelor investiţionale, plasând excesul de lichiditate în Certificatele BNM pe termen scurt. Totuşi, prezenţa constantă a unui exces de lichiditate la bănci le-ar permite acestora plasarea unei părţi din el în VMS pe termen mai lung.

În anul 2011serviciul datoriei de stat a constituit 662,4 mil. lei, dintre care: serviciul datoriei de stat externe - 183,9mil. lei (27,8%) şi serviciul datoriei de stat interne - 478,529 mil. lei (72,2%), în timp ce în structura întregii datorii de stat datoria externă deţine 69,6%, iar cea internă – 30,4%. De menţionat, că odată cu trecerea Republicii Moldova de la statutul de ţară cu venit mic la cel de ţară cu venit mediu, costul finanţării externe va creşte, astfel încât necesitatea dezvoltării pieţei VMS autohtone şi implicit extinderea termenelor de scadenţă a VMS va deveni şi mai stringentă.

Risc de refinanţare sporit

Cu cât este mai scurt termenul de scadenţă al VMS cu atât este mai mare riscul de refinanţare. Având în vedere că termenul de scadenţă al VMS este foarte scurt (0,7 ani), datoria de stat internă este expusă unui risc de refinanţare sporit. Totuşi, în prezent băncile deţin circa 91% în totalul VMS emise în anul 2011 şi, în plus, sistemul bancar moldovenesc este caracterizat printr-un exces sporit de lichiditate, astfel încât probabilitatea incapacităţii de obţinere de noi surse de finanţare pe măsură ce datoria ajunge la scadenţă este mică. Pe de altă parte, riscul obţinerii finanțării la costuri înalte persistă, ceea ce poate duce la creşterea cheltuielilor pentru serviciul datoriei de stat interne.

În concluzie a celor expuse în studiu, Ministerul Finanțelor recomandă emisiunea obligaţiunilor de stat pe termen de trei ani cu rata dobânzii fixă. În cazul acesteia perioada medie de maturitate pentru VMS emise pe piaţa primară prin licitaţii va creşte cu 7,5% la sfârşitul anului 2016 faţă de finele anului 2012, iar datoria scadentă într-un an se va diminua cu 2,3 p.p. în aceeaşi perioadă, ceea ce arată o mică reducere a riscului de refinanţare.