Evaluarea nivelului economiei tenebre în Moldova

Unele studii de un caracter sistematic asupra ET, inclusiv analize comparative pe ţări, sunt prezentate în lucrările lui Friedrich Schnaider[1] . Astfel, chiar la începutul anilor 1990, a fost determinată ierarhia ţărilor în ceea ce priveşte amploarea „tenebriztării” acestora: dacă în ţările emergente economia subterană (în primul rând, sectorul informal) constituia aproximativ 35-45% din PIB, atunci în ţările dezvoltate aceasta alcătuia 10-20%, iar ţările cu economie în tranziţie s-au poziţionat exact la mijloc între ele cu 25-30%. Totodată, ţările est-europene gravitau spre ţările occidentale dezvoltate, iar fostele republici URSS – spre ţările estice nu prea dezvoltate. Dinamica ET în ţările cu economie în tranziţie este prezentată în tabel.

Tabel: Dinamica amplorii ET în ţările cu economie în tranziţie în anii 1990–1995

Sursa: Schnaider F., Enste D.

După cum se vede din tabelul de mai sus, la etapa iniţială de tranziţie la economia de piaţă,Moldova a ocupat o poziţie intermediară, iar nivelul ET, în anul 1994, atingea 40%. În anii următori, situaţia nu s-a schimbat fundamental, deşi, practic, în toate grupurile de ţări proporţiile economiei subterane au crescut uşor. În anul 2007 media ET în Moldova, conform unor studii realizate de Banca Mondială[2], a atins 44,5%.

Tabel: Nivelul ET în Moldova în perioada anilor 1999-2007

Sursa: Banca Mondială

Printre cele 21 de ţări cu economie în tranziţie, la acest indice Moldova a cedat doar Ucrainei (49,7%) şi Georgiei (65,8%). Pentru comparaţie, în România nivelul mediu al ET în aceeaşi perioadă a constituit 32,6%.

Printre cele 151 de ţări Moldova s-a plasat pe poziţia 127, între Gambia şi Nicaragua.[3] Pe această listă o situaţie mai gravă decât la noi (în afară de Ucraina şi Georgia menţionate anterior) se înregistrează în Azerbaidjan (58%).

O lungă perioadă de timp în Moldova nu au fost efectuate măsurări ale economiei subterane. Este clar că ET nu poate fi supusă unor măsurări statistice directe. De aceea, pentru a estima nivelul ET, de regulă, sunt folosite metode indirecte, precum:

Discrepanţe dintre forţa de muncă efectivă şi cea înregistrată oficial (discrepancy between actual and official labor force).
Analiza volumului de tranzacţii (transactions approach).

Analiza raportului dintre numerar şi depozite (сash-deposit ration).

Metoda de contorizare a consumului de energie electrică (physical input (electricity) approach).

Metoda cererii de bani (currency demand approach).

Modelare (model approach).

Discrepanţe dintre cheltuieli şi venituri (discrepancy between expenditure and income).

Analiza înregistrărilor în registrele fiscale (tax auditing).

Metoda de studiu selectiv (survey method).

Începând cu anul 2003, Biroul Naţional de Statistică (BNS) realizează evaluarea sectorului informal în baza structurii populaţiei ocupate. Astfel, în 2011 nivelul ET a atins 19,5 mld. lei, sau 25,5% din PIB.[4]

Mai jos este prezentată dinamica ocupării forţei de muncă în sectorul formal şi în cel informal.

Tabel: Populaţia ocupată în sectorul formal şi în cel informal.

Sursa: Tabelul a fost completat în baza datelor BNS

Din tabel este clar că, în anul 2010, aproape fiecare al treilea (30,9%) angajat în economie muncea în sectorul informal (în anul 2003 această cifră era şi mai mare – 38%). Notăm că, potrivit aceloraşi date al BNS, ET, în anul 2010, a constituit în total 23,2%. Adică datele BNS arată un nivel mult mai scăzut al ET comparativ cu estimările lui Schnaider prezentate anterior. Probabil, acest lucru este determinat de metodologia generală a BNS de a diminua indicatorii negativi sub aspect social.[5] De aceea datele BNS pot fi interpretate numai ca limita inferioară a estimării nivelului ET.

Pentru a estima limita superioară a nivelului ET, vom folosi datele din studiul realizat (prin metoda sondajului) asupra salariilor informale.[6] Autorul estimează suma totală a salariilor informale la 23 mld. lei. În acelaşi timp, conform datelor BNS, în anul 2010, fondul global de salarii a constituit 18,8 mld. lei.

Astfel, fondul neoficial de salarii constituie 23 mld. lei şi îl depăşeşte pe cel oficial, egal cu aproximativ 19 mld. lei. În baza acestor date, nivelul ET este estimat la 55% din PIB. Aceasta înseamnă că la noi ET o depăşeşte deja pe cea formală.

Concluzii:

Am analizat o serie de estimări ale nivelului ET în Moldova:

23,2% – indicele BNS (în 2010 şi 25,5% în 2011).
31% – indicele nostru (conform datelor BNS – numărul locurilor de muncă).
44,5% – indicele Schnaider (pentru anul 2007).
55% – indicele nostru (în baza datelor studiului privind salariile informale şi confruntarea acestora cu datele oficiale).
70% – indicele OCDE.[7]
Indicele lui Schnaider și indicele nostru par a fi cele mai realiste şi reprezintă nivelul ET, care este aproape egal cu o jumătate din PIB.

De fapt, în ţară există două economii paralele, comparabile în ceea ce priveşte cifra de afaceri – cea subterană şi cea legală.

Va putea oare businessul „să iasă din umbră”? Răspunsul la această întrebare sugerează o concluzie dezamăgitoare: autorităţile nu-l vor lăsa să iasă din „umbră”, întrucât are nevoie de afaceri subterane[8].

Victor Ciobanu