Economia moldovenească se răcește

Criza zonei euro ar putea să facă mai dificilă punerea în practică a aspiraţiilor Republicii Moldova de a deveni un stat european cu acte în regulă, chiar dacă astăzi soluţia crizei politice are un nume: Nicolae Timofti. Un nume însă fără notorietate, care încă nu şi-a demonstrat potenţialul politic şi de la care încă nu ştim la ce să ne aşteptăm. La această etapă, anul 2012 este unul de incertitudini, dezorientare şi chiar instabilitate. E ca şi cum ai fi nevoit să mergi pe un teren mlăştinos. Ştii că trebuie să fii precaut, să nu faci mişcări bruşte, pentru că rişti să fii tras la fund.

Pe de altă parte, Federaţia Rusă zguduită de proteste sociale şi criza economică, influenţează încă destul de mult situaţia politică şi economică a Moldovei. Orice schimbare, fie ea pozitivă sau negativă, pe plan politic, social sau economic din Federaţia Rusă se răsfrânge inevitabil asupra situaţiei economice a ţării noastre. 
Nici realitatea ţărilor vecine, România şi Ucraina, nu este mai fericită.

La nivel  global, anul 2012 va fi unul similar anului 2001, când a fost resimţită o scădere  economică după care a urmat un trend de creştere relativă a economiei, care va fi observată însă în decursul mai multor ani. Iată de ce, nu trebuie să ne aşteptăm după un an 2012 neconfortabil din punct de vedere economic în lume şi în ţară, la o creştere spectaculoasă în următorii trei ani. Creşterea economică va fi una, mai degrabă, neobservabilă, chiar milimetrică.

De aceea, afirmaţia precum că anul 2012 va fi un an al dezamăgirilor, cauzate de reformele nefinisate sau eşuate, are dreptul la viaţă. Şi scenariile mai optimiste îşi au rostul, graţie unor iniţiative lansate de Ministerul Economiei. Programul de eficientizare energetică şi eforturile pentru atragerea investiţiilor în sectorul industrial sunt exemple pozitive în acest sens. Câte însă din aceste iniţiative se vor reflecta în indicatorii macroeconomici din următorul an e greu de spus. Lucrurile se mişcă mult prea lent decât ne-am dori-o cu toţii, iar probleme avem cu carul.

În raport cu anul 2005, la o distanţă de un deceniu, anul 2015 arată mai bine doar la capitolul investiţii. În schimb sectoarele cheie ale economiei naţionale: agricultura şi industria ar putea înregistra o creştere de doar 13 şi 15 la sută. O creştere puţin spus modestă pentru a o resimţi în viaţa de zi cu zi.

Cu toate acestea, un scenariu mai optimist este posibil în cazul în care factorul politic nu va pune bariere în dezvoltarea firească a unor relaţii economice, comerciale bilaterale între state. Totodată, pe plan intern ar fi cazul să observăm că politicile bugetar-fiscale nu încurajează economia tenebră aşa cum se întâmplă în momentul de faţă, că serviciul vamal îşi face bine treabă, iar regulile economie de piaţă chiar funcţionează.