Cunoaşte-ţi bancherul

În sfârșit: Banca Naţională acceptă să se ia de guler cu acţionarii care nu respectă legea. Dacă până acuma pentru orice încălcare din partea acţionarilor era pedepsită însăşi banca, atunci conform proiectului nou Banca Naţională va avea pârghii de intervenţie directă asupra acţionarilor.

Astfel, în cazul în care deţinătorul direct sau indirect al cotei substanţiale (5%) nu îndeplineşte cerinţele legii şi actelor BNM privind calitatea de acționar sau exercită asupra băncii o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă şi sănătoasă a băncii, Banca Naţională poate (a) retrage permisiunea de a deţine cota substanţială, (b) suspenda exercitarea drepturilor de vot, (c) suspenda alte drepturi de acționar (inclusiv dreptul de a propune candidați pentru membrii consiliului şi dreptul de a primi dividende), (d) dispune vânzarea acțiunilor deținute, (e) aplica amenzi de până la 10% din valoarea cotei deţinute şi/sau dispune instituirea administrării speciale asupra băncii.

În termen de 3 luni după retragerea permisiunii de a deţine cota, deţinătorul trebuie să vândă acţiunile, în caz contrar ele vor fi anulate, conform procedurilor stabilite de BNM şi CNPF.  Ulterior, persoana sancţionată în acest fel nu va mai putea deţine, direct sau indirect, acţiuni ale băncii respective.

Accentul reglementărilor noi este pus pe dezvăluirea identităţii persoanelor care stau în spatele acţionarilor persoane juridice, adică a beneficiarilor efectivi. Chiar dacă nu se regăseşte în Directiva bancară (Directiva 2006/48/CE), noţiunea este una uzuală, inspirată din normele privind prevenirea spălării banilor, şi se referă la persoana fizică care controlează în ultimă instanţă acţionarul persoană juridică. De altfel, cerinţa de dezvăluire a identității beneficiarului efectiv există şi în prezent, rezultând din reglementările Băncii Naţionale, ceea ce lipsește însă este instrumentarul de asigurare a respectării acestei cerinţe şi sancţiuni adecvate.

Contextul în care sunt elaborate şi promovate modificările legislative este unul tocmai adecvat. Lipsa transparenţei structurii de acţionariat a unor bănci din Moldova este „călcâiul lui Ahile” care facilitează atacurile asupra acestor acţionari, inclusiv cu antrenarea instanţelor de judecată. Fie că se ascund după carapacea firmelor off-shore, fie după spatele unor persoane interpuse, acţionarii netransparenţi (care, de altfel, nu trebuie căutaţi peste mări şi ţări) fac un mare deserviciu acţionarilor transparenţi, dar şi deponenţilor băncii.

Ultimul episod al vendetelor corporative bancare, care încă mai derulează, indică cu certitudine asupra marelui perdant al acestor „trânte” corporative: cetăţeanul onest care a încredinţat băncii economiile sale. Or, exemplul Investprivatbank, unde salvarea economiilor a făcut parte din feeria electorală, este totuşi de excepţie, iar mijloacele Fondului de garantare a depozitelor sunt mizerabil de mici pentru a acoperi falimentul unei bănci mari.

În concluzie (şi cu titlu de recomandare), trebuie să apreciem efortul Băncii Naţionale de a face ordine în structura acţionarilor bancari, însă nu îi putem pretinde să facă pentru noi tema de acasă şi să ne spună unde să ţinem banii. Fie că este vorba de un depozit bancar, fie că doar de soldul contului de card deschis de angajator, banii iubesc liniştea şi pentru a le-o asigura ar fi bine să-i cunoaştem nu numai pe cei care stau în birourile bancare, dar şi pe cei de la care ei primesc indicaţii, direct sau indirect.