Consiliul European: piaţa unică pentru energie ar trebui să fie gata în 2014

Răzvan Eugen Nicolescu

De exemplu, alineatul 19 al concluziilor Consiliului European spune că : „în ceea ce priveşte energia, se reconfirmă angajamentul politic de a finaliza piaţa europeană de energie până la sfârşitul lui 2014, şi prin transpunerea noii legislaţii europene (al treilea pachet de liberalizare), cu respectarea termenelor cuvenite, inclusiv în ceea ce priveşte interconectarea reţelelor transfrontaliere dintre statele membre UE”. Şefii de stat şi de guvern din UE 27 au mai concluzionat că :„aşteaptă cu interes comunicarea Comisiei Europene, preconizată până în luna iunie cel mai târziu, privind evaluarea gradului de liberalizare şi integrare a pieţei interne de energie.“

Ce schimbări aduc aceste concluzii?

Pentru UE este un nou angajament politic ferm de integrare a pieţelor naţionale într-o piaţă unică europeană de energie electrică şi gaz natural, ca fundament pentru o politică energetică europeană comună. Este clar că odată creată o piaţă de energie comună, statele membre vor fi obligate să adopte o politică comună în domeniu, aşa cum este, de exemplu, în agricultură. O criză în alimentarea cu gaz natural sau energie electrică la Bucureşti sau Sofia, va avea repercusiuni la Paris sau Berlin.

Pe termen scurt, o serie de state membre ar putea avea un disconfort în legătură cu acest proces, fie legat de alinierea preturilor la consumatori, fie legat de protejarea unor producători autohtoni care nu pot face faţă rigorilor pieţei, fie o temere faţă de un proces pe care nu îl înţeleg prea bine.

Pe termen lung, câştigurile conectării pieţelor sunt mari, iar efectele unei pieţe cu adevărat concurenţiale se văd deja în unele ţări în care acest proces s-a realizat. În SUA, de exemplu, preţul gazului natural plătit de consumatori este de aproape 3-4 ori mai mic decât în Europa. În America însă dereglementarea a început în anii 80, a fost un proces lung şi dificil de realizat, inclusiv datorită opoziţiei unora dintre statele americane ce credeau că reglementat, separat şi regional e mai bine decât împreună şi liberalizat.

Ca un impuls suplimentar pentru dereglementare, Comisia Europeana va prezenta, la cererea şefilor de stat şi de guvern din UE, la mijlocul acestui an o comunicare privind stadiul liberalizării pieţelor în statele membre, fapt ce trebuie interpretat şi ca un indemn la o toleranţă mai scăzută a Comisiei faţă de cei care nu îşi respectă angajamentele comunitare.

Pentru România, deciziile care s-au luat, în unanimitate, la Consiliul European, înseamnă că transpunerea celui de-al treilea pachet de liberalizare va fi, probabil, accelerată, ţinând cont de faptul că data de transpunere asumata (martie 2011) a fost depăşită cu mai mult de un an.

În România va fi, probabil, accelerată şi definirea consumatorilor vulnerabili, adică a acelor categorii ce au nevoie de ajutor de la stat, deoarece nu au venituri suficiente pentru plata facturii la energie. Aceste categorii trebuie identificate şi ajutate direct, în mod echitabil şi transparent. Ceilalţi consumatori care nu sunt „vulnerabili”, dacă îi preocupă valoarea facturii la energie şi dacă vor să o scadă, trebuie, în primul rând, să consume mai eficient şi să elimine risipa, prin investiţii în eficienţa energetică.

Liberalizarea pieţelor de energie electrică şi gaz natural în UE pare a fi un proces ireversibil. Liberalizarea, ca şi globalizarea, trebuie bine înţeleasă pentru a te putea adapta şi a o folosi în interesul tău ca stat, regiune, companie sau individ. Liberalizările trebuie făcute cu mult curaj, determinare şi planificare, pentru ca riscul unor efecte negative pe termen scurt sa fie diminuat. Nu trebuie să ne fie frică de liberalizare. Trebuie doar să înţelegem şi să încercăm să ne adaptăm, pornind de la premisa că acest proces nu a fost iniţiat şi nu este îndreptat împotriva consumatorilor, ci este făcut pentru ca ei să fie principalii beneficiari ai unor servicii de calitate, la un preţ de piaţă, corect, sustenabil şi cât mai accesibil.