Ce s-a ales de cele 100 de milioane de euro promise de Băsescu

“Chiar dacă mai există abordări diverse vizavi de evenimentul de la Vilnius, noi, cei din Republica Moldova, îl considerăm un succes. Lucrurile bune în Republica Moldova se întâmplă foarte rar, de aceea este important să dăm o apreciere pe potrivă evenimentului de la Vilnius“, a îndemnat Reniţă, făcând astfel trimitere la vocile care au descris summitul drept un eşec din cauza refuzului Ucrainei de a mai semna tratatele cu UE. Ambasadorul de peste Prut a profitat de ocazie pentru a mulţumi României pentru sprijinul “necondiţionat, permanent şi consistent” acordat Republicii Moldova în negocierile cu UE şi a adăugat că succesul Vilnius este, în acest context, un succes comun, româno-moldovean.

După acest succes, însă, urmează greul. “Este extrem de important ca perioada post-Vilnius să fie valorificată. În opinia mea, e o perioadă mult mai complicată decât cea care a fost până la Vilnius, deoarece urmează să demonstrăm că suntem parteneri credibili ai Uniunii Europene, iar cele asumate urmează a fi realizate“, a mai explicat Iurie Reniţă.

Societatea civilă are un rol vital, în acest context, în procesul de dezvoltare şi consolidare a democraţiei Republicii Moldova, a subliniat trimisul Chişinăului în România. ONG-urile, spre exemplu, sunt foarte importante, mai ales cele care se ocupă de supravegherea instituţiilor guvernamentale, de căutare de soluţii la toate problemele societăţii.

Asistenţa pentru dezvoltare şi drumul banilor pe ruta Bucureşti-Chişinău

Acesta a fost contextul în care masa rotundă FOND, la care au participat persoane din lumea non-guvernamentală de ambele părţi ale Prutului, precum şi secretarul MAE Radu Podgorean, s-a concentrat pe fondurile din cadrul Asistenţei Oficiale pentru Dezvoltare (ODA) şi cooperarea la nivel de ONG-uri Republica Moldova-România.

România a alocat aproximativ 587 de milioane de euro pentru politica sa de cooperare între 2007 şi 2013. Motivul: odată cu aderarea la UE, am intrat în comunitatea statelor donatoare,iar Republica Moldova este stat beneficiar prioritar al asistenţei pentru dezvoltare (vezi raportul MAE pe 2012), în conformitate cu Strategia Naţională privind Politica de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare.

La nivelul noilor state membre UE, România se situează pe poziţia a treia în rândul statelor donatoare, după Polonia şi Cehia. Problema este, însă, că, raportat la Venitul Naţional Brut (VNB),suntem la coada clasamentului, cu o asistenţă pentru dezvoltare care variază între 0,07 şi 0,9% din VNB. Aceasta în contextul în care România s-a angajat să aloce 0,33% din VNBasistenţei pentru dezvoltare până în 2015, se arată într-un raport lansat de FOND luni.

Performanţele României în domeniul asistenţei pentru dezvoltare sunt foarte importante din următoarele motive: avem nevoie de un brand puternic de donator, pentru a conta în rândul altor state donatoare, dar şi pentru a avea o influenţă în zona statelor către care donăm astfel de fonduri. Aplicat strict la cazul Republicii Moldova, ţara vecină are nevoie de fondurile de asistenţă pentru dezvoltare pentru a putea vorbi cu adevărat de integrare europeană. Aceste fonduri sunt necesare şi dezvoltării infrastructurii, dar şi consolidării democraţiei şi a statului de drept – un interes strategic pentru România.

Inventarul fondurilor pentru asistenţă

Când vorbim despre AOD în România, vorbim despre asistenţa pentru dezvoltare la nivel naţional şi bugetul AOD al MAE. În ceea ce priveşte asistenţa naţională, 70% din bani merg către UE, care îi redirecţionează ulterior. În 2012, Republica Moldova a beneficiat de 12,4% din bugetul anual de asistenţă pentru dezvoltare, aproximativ 61 milioane de RON. După contribuţiile către UE, deja renumitele burse pentru studenţi sunt a doua categorie, în termeni de volum, din bugetul AOD, se mai arată în raportul FOND. Astfel, anual, sunt alocate între 13% şi 21% burselor, majoritatea pentru tineri din R. Moldova- 67% în 2011.

Recent, un raport al Centrului Român pentru Politici Europene (CRPE) arăta că bursele sunt o sabie cu două tăişuri: doar 10% din studenţii moldoveni se mai întorc în ţară după o bursă în România, iar 40% din bursierii moldoveni nu termină ciclul de studii. În această situaţie, efectul burselor devine aşa-numitul “brain drain”, exod al creierelor.

În ceea ce priveşte bugetul MAE acordat asistenţei externe, acesta a variat în perioada 2007-2012 între 1.800.000 de euro şi 4.700.000 de euro, după cum reiese din tabelul de mai jos.

Principalele probleme pe care le reflectă ONG-urile din România şi Republica Moldova este că aceşti bani sunt prea dependenţi de situaţia politică de la Chişinău. O altă restanţă este înfiinţarea unei Agenţii române de asistenţă pentru dezvoltare (ROAid), care în prezent se află în stadiul de proiect la MAE.

Problema sutei de milioane promise moldovenilor

De departe cel mai sensibil subiect în discuţia asistenţei pentru dezvoltare sunt cele 100 de milioane de euro sub forma unui grant nerambursabil promise de preşedintele Băsescu în 2010 Republicii Moldova. “Este vorba despre un program derulabil în 4 ani, iar banii vor fi alocaţi în 4 tranşe anuale, câte 25 milioane euro. Banii sunt destinaţi proiectelor pentru educaţie, modernizarea şcolilor, dar şi pentru proiecte de infrastructură locală”, anunţa preşedintele Traian Băsescu în ianuarie 2010, în timpul unei vizite la Chişinău. Problema este că acele tranşe nu au mai venit, iar anul 2014, al patrulea an de valabilitate a grantului, se apropie.

Aceasta deşi promisiunea preşedintelui a fost urmată şi de ratificarea, în 27 aprilie 2010, a unui „Acord între Guvernul Republicii
Moldova şi Guvernul României privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro, acordat de România Republicii Moldova”. Ulterior acestui acord, au fost adăugate două protocoale adiţionale care permiteau să asigure finanţarea proiectelor legate de interconectarea energetică şi asistenţă umanitară acordată în cazul unei situaţii de urgenţă, aminteşte CRPE, într-un policy brief pe tema sutei de milioane.

Trebuie menţionat că acest grant ar fi transformat România în cel de-al treilea donator din Republica Moldova, după SUA şi UE, şi primul dintre statele membre UE luate individual. “După această declaraţie, ne simţeam importanţi, ne simţeam bine”, a comentat luni Ciprian Ciucu, director de programe în cadrul think tank-ului CRPE. Ciucu a adăugat că promisiunea lui Traian Băsescu a ridicat mult ştacheta în comunitatea donatorilor.

În total, din cele 100 de milioane, s-au alocat bani pentru două iniţiative, arată CRPE: opt milioane euro alocaţi pentru construcţia de case persoanelor care au avut de suferit în urma inundaţiilor din 2010 şi nouă milioane euro pentru cofinanţarea gazoductului Iaşi – Ungheni (o parte din costul de realizare). Din 100 de milioane de euro, deci, doar 17 au fost alocate.

Erori şi false argumente

“Dacă acest program ar fi funcţionat pe bune, lucrurile ar fi arătat mult mai bine şi pentru România, şi pentru Republica Moldova”, a mai spus Ciucu, la masa rotundă organizată de FOND. “În Republica Moldova, se crede că a fost doar o promisiune politică”, a adăugat el.

“Este adevărat că se vehiculează că suma restantă va fi utilizată pentru finanţarea unor proiecte esenţiale de infrastructură (precum gazoductul Iaşi-Ungheni, aflat acum în execuţie) între cele două ţări, însă, la bază, problema provine din lipsa de transparenţă şi claritate în ceea ce priveşte gestionarea acestei sume”, subliniază FOND.

“Prima eroare strategică a fost chiar semnarea unui acord politic la nivel de guverne şi parlamente. Nu e clar de ce am ales să facem asta. Un acord politic ratificat de cele două parlamente înseamnă lipsă de flexibilitate şi interminabile întârzieri politice. Intervenţia de urgenţă după inundaţiile din 2010 s-a făcut fără bază legală asigurată de Acord şi abia apoi a fost modificat Acordul în acest sens. Pentru a putea co-finanţa gazoductul Iaşi – Ungheni din aceşti bani, a fost nevoie de modificarea Acordului în cele două parlamente de la Bucureşti şi Chişinău, incluzând astfel şi domeniul energetic, care nu exista iniţial. Pentru asta s-a pierdut mai mult de jumătate de an până la demararea procedurii de licitaţie pentru construire”, arată CRPE.

O altă eroare a fost că promisiunea grantului nu a fost urmată de crearea unor mecanisme de implementare, dar şi invocarea la Bucureşti a argumentului “întârzierii acceptabile şi precaute”, respectiv că mai aştetăm până să cheltuim banii, de frica revenirii la putere a comuniştilor.