Capcana gazului ieftin

Şi este uşor de înţeles frustrarea guvernanţilor, pentru care un rezultat pozitiv al deplasării, care s-ar fi exprimat printr-un contract avantajos de achiziţionare a gazelor naturale, ar fi fost un colac de salvare în condiţiile în care perspectivele pe termen scurt ale economiei moldoveneşti nu se arată în culori prea roze. Rezultatul n-a fost însă cel scontat, guvernanţii întorcându-se acasă nu doar fără un contract de cumpărare a gazelor semnat dar şi fiind puşi în situaţia de a schimba vectorul de dezvoltare a ţării. Premierul Rusiei Dmitri Medvedev şi Preşedintele Vladimir Putin i-au pus pe ai noştri în faţa situaţiei: dacă vreţi să negociem, renunţaţi la Pachetul energetic al Uniunii Europene, acest fapt însemnând, în principiu, renunţarea la integrarea europeană.

Evoluţia indicatorilor economici din ultimul timp nu lasă prea mult loc pentru interpretări optimiste. Chiar luni Biroul Naţional de Statistică a făcut publică analiza macroeconomică, care relevă o creştere a economiei de doar 0,8% în prima jumătate a anului. Astfel, nu suntem prea departe de a-i da dreptate Guvernatorului Băncii Naţionale, Dorin Drăguţanu, care afirma acum vre-o trei săptămâni că economia moldovenească ar putea intra în recesiune. Situaţia este cu atât mai dificilă cu cât o schimbare în viitorul apropiat a trendului este foarte puţin probabilă date fiind rezultatele slabe din sectorul agrar, cauzate de seceta gravă din acest an. Aceste rezultate afectează deja direct nivelul de trai prin creşterea preţurilor, inclusiv la unele produse de prima necesitate. Luni a apărut informaţia că se scumpeşte carnea cu 10%, zilele trecute s-a scumpit uleiul şi se aşteaptă şi scumpirea pâinii pe fondul unei recolte proste de cereale. Bineînţeles că în aceste condiţii, negocierea unui preţ avantajos la gaze ar fi detensionat într-o oarecare măsură situaţia. N-a fost însă să fie.

Au învăţat lecţia însă nu la acel obiect

O publicaţie rusească scria cu ocazia vizitei delegaţiei moldoveneşti la Moscova că ai noştri au venit cu lecţia învăţată. Jurnaliştii ruşi se refereau probabil la proiectul moldovenesc de cumpărare a gazelor axat pe raţionamente solide de ordin economic. Deşi oficialii de la Chişinău au făcut tot posibilul ca opinia publică să nu afle detaliile acordului, din puţinele declaraţii la subiect am putea deduce că unul din raţionamentele pe care a fost clădită poziţia părţii moldoveneşti ţine de reducerea consumului gazului rusesc odată cu creşterea preţului. Acest argument, vehiculat în special de către vice-premierul Valeriu Lazăr, se axa pe o serie de date statistice, care relevă că preţul gazelor în Republica Moldova a depăşit deja nivelul optim, fapt ce a condus la reducerea consumului.

Ei bine, poate că ruşii au ascultat raţionamentele alor noştri, însă, din atitudinea lui Medvedev şi Putin a devenit clar că ei nu pun prea mare preţ pe argumentele de ordin economic. Faptul, că ministrul rus al energiei a anunţat că ţara sa ar putea reduce preţul la gaze chiar şi cu 30% cu unele condiţii de alt ordin decât cel economic, arată că piaţa moldovenească nu prea contează pentru Rusia ca sursă de profit, interesele lor aici fiind de altă natură. Oficialii noştri au avut, astfel, neplăcuta ocazie să constate că şi-au făcut prea mari iluzii în ce priveşte schimbarea abordărilor Moscovei spre un pragmatism economic, Gazpromul rămânând în special în raport cu statele din „vecinătatea imediată” o măciucă de „loializare”.

Într-o manieră sfidătoare preşedintele rus i-a dat de înţeles premierului Filat că ar trebui să fie mai loial faţă de fosta metropolă iar pentru a demonstra aceasta, Moldova trebuie să renunţe la pachetul energetic al Uniunii Europene.

Războiul gazelor dintre CE şi Gazprom în care este atrasă şi Moldova

Importanţa acestui pachet, care reduce considerabil influenţa Gazpromului pe pieţele europene este destul de mare pentru europeni iar vizita delegaţiei moldoveneşti în Rusia a avut loc tocmai într-o perioadă când între Comisia Europeană şi gigantul gazier rusesc se duce un război energetic în toată legea.

La moment, Comisia Europeană anchetează Gazprom-ul pentru preţuri "incorecte" (unfair - engl.) în Europa de Est, împiedicarea diversificării aprovizionării şi limitarea prin prevederi contractuale abuzive a tradingului de gaze.

De menţionat că Gazpromul furnizează 36% din gazul natural pe care îl consumă Uniunea Europeană. În Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi Slovacia este unicul furnizor iar în Polonia, Cehia şi Ungaria ponderea gazului rusesc este de 70-80%. În toate aceste ţări, potrivit mass-media străine, Gazprom-ul ar fi încălcat regulile concurenţiale, conform investigaţiei Comisiei Europene.

Seriozitatea acestei confruntări şi importanţa rezultatelor ei pentru Rusia este confirmată şi de faptul că marţea trecută, Putin a pus sub controlul său direct Gazprom-ul, anunţând că toată comunicarea concernului cu UE în această anchetă se va face sub supravegherea guvernului rus.

Momentul adevărului

Situaţia este destul de serioasă, deci, şi în aceste condiţii, decizia de renunţarea la Pachetul energetic al UE nu mai este doar o chestiune internă a Republicii Moldova. Acest pas ar fi o mică victorie pentru Rusia în confruntarea cu Comisia Europeană şi Kremlinul ar putea-o aduce în exemplu pentru alte ţări cum să-şi negocieze „corect” preţul şi ar slăbi poziţia Comisiei Europene în această dispută. Fireşte, un astfel de pas ar însemna şi sfârşitul perspectivelor europene ale moldovenilor, care cu doar câteva zile înaintea vizitei lui Filat în Rusia se arătau atât de promiţătoare.

În acelaşi timp, urmarea acestui scenariu ar fi dezastruoasă pentru alianţa de guvernare de la Chişinău, întitulată Pentru integrare europeană. Guvernanţii, evident, sunt conştienţi de aceasta, atât premierul Vladf Filat, speakerul Marian Lupu dar şi Preşedintele Nicolae Timofti declarând în unison că ţara noastră nu va renunţa la angajamentele faţă de Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, situaţia este încă foarte incertă, un contract cu Gazpromul urmând a fi negociat la summit-ul CSI de la Ialta, care va avea loc la 28 septembrie, curent.

Evident, că Rusia nu se va mulţumi cu un răspuns evaziv sau, cum declară guvernanţii noştri, la o soluţie avantajoasă pentru ambele părţi. Pentru ea soluţia bună este denunţarea de către Moldova a pachetului energetic european. Pentru a înţelege care este impactul acestuia asupra Gazpromului trebuie să urmărim exemplul Lituaniei, care a aplicat deja prevederile lui. În luna mai, guvernul de la Vilnius a adoptat decizia de separare a companiei Lietuvos dujos, unde Gazprom-ul are o participaţie de 37,1%. Drept urmare, conductele magistrale şi altă infrastructură gazieră vor trece, până la urmă în gestiunea unei companii controlate de guvernul lituanian. Cu siguranţă partea rusă va face tot posibilul pentru a nu admite repetarea aceluiaşi scenariu la Chişinău.

Uniunea Europeană contra Uniunea Vamală

Moldova însă nu este Lituania iar existenţa unui puternic curent filorus în mediul politic de la Chişinău reprezintă o soluţie de rezervă pentru strategii de la Kremlin. Cu siguranţă, calculele acestora nu exclud următorul scenariu: Dacă actuala guvernare va sta ferm pe poziţii, atunci o alta, ar putea fi mai loială Moscovei. Mai ales că sondajele de opinii relevă o popularitate tot mai mare a aderării la Uniunea Vamală. Dacă până în prezent despre aderarea la aceasta vorbeau doar câteva partide neînsemnate precum cel socialist sau cel social-democrat, acum această idee a fost luată la înarmare de către comunişti care au o poziţie solidă în Parlament dar şi o influenţă considerabilă în societate. Ei nu vor ezita să folosească situaţia social-economică precară în combinaţie cu popularitate crescândă a vectorului euroasiatic (alimentată de interpretarea într-o manieră populistă de către suporterii acesteia a concepţiei de interes naţional) pentru a slăbi alianţa de guvernare şi a reveni la putere. Deşi prima încercare de organizare a unui referendum privind aderarea Republicii Moldova la UniuneaVamală a fost înlăturată de către speakerul Marian Lupu, nu încape îndoială că comuniştii vor persevera în această direcţie. În atare situaţie, alianţei de guvernare, care chiar dacă se bucură încă de o susţinere solidă a Uniuniii Europene, îi va fi foarte dificil să se menţină fără un sprijin masiv al adepţilor săi, încrederea cărora s-a erodat serios în cei trei ani în care guvernanţii nu s-au grăbit să-şi onoreze obligaţiunile de reformare a ţării.

Deşi pare paradoxal, însă situaţia creată în jurul acestor negocieri cu Gazpromul, şantajul rusesc şi ofensiva opţiunii euroasiatice creează o situaţie favorabilă pentru AIE de a-şi recuceri electoratul, care, deşi dezamăgit, nu va accepta ratarea vectorului european, unicul care poate asigura o dezvoltare durabilă a ţării.

Rămâne ca partidele din alianţa de guvernământ să recucerească încrederea propriilor alegători. Iar acest lucru poate fi obţinut doar prin implementarea într-un ritm rapid a unui set de reforme, efectul cărora să fie resimţit cât mai curând. Pentru altfel de scenarii nu mai este timp, pur şi simplu.

Ion CHIŞLEA