Pe 22 mai 1960, oraşul Valdivia din Chile a fost aproape distrus de cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în lume: 9,5 grade pe scara Richter.Au murit atunci 6000 de oameni şi cifrele distrugerii au fost relativ mici datorită epicentrului situat într-o zonă mai puţin locuită, precum şi pregătirii populaţiei pentru astfel de situaţii. De la coastă a pornit un val de 25 de metri înălţime, care a măturat apoi oraşul Hilo din Hawaii. Se spune că acel cutremur a echivalat cu 178 de miliarde de tone de TNT.În ziua precedentă, 21.05.1960 un cutremur de 7,7 grade pe scara Richter a zguduit peninsula Arauco, afectând multe case şi distrugând clădiri istorice din oraşe precum Concepcion, Coronel, Lota şi Arauco. Mai multe sute de oameni au fost ucişi în somn, sub dărămăturile propriei locuinţe. Guvernul s-a temut de o situaţie chiar şi mai gravă. Totuşi, numărul victimelor nu a fost atât de mare cât ar fi putut să fie, oamenii reuşind să iasă din case când au simţit primele mişcări. Acest cutremur a fost un simplu avertisment.În ziua următoare, un seism mult mai puternic avea să devasteze regiunea Valdivia. În ziua de 22.05.1960, la ora 2:55 p.m., seismologilor nu le venea să creadă cea ce indicau echipamentele de detecţie: 9,5 grade pe scara Richter. Dintre toate cutremurele cunoscute, acesta a fost cel mai intens, cel care a eliberat cea mai mare energie, dar, din fericire, nu şi cel care a produs cele mai multe victime. Epicentrul cutremurului a fost la aproape 60 km sub fundul Oceanului Pacific şi la mai mult de 100 km distanţă de coastă. Zguduitura a durat zece minute. Datorită acestei durate, oamenii au avut timp să iasă pe străzi şi în pieţe, încercând să se pună la adăpost de ameninţarea acoperişurilor, gata să se prabuşească în orice moment. Altfel, numărul victimelor ar fi fost mult mai mare.
