Primul episod al prezentei analize, publicat luni, 25 octombrie(http://point.md/News/Read.aspx?NEWSID=120672), sugera că Uniunea Europeană susţine, la modul indirect, actuala guvernare în persoana Alianţei pentru Integrarea Europeană (AIE), inclusiv în campanie electorală. Deşi, desigur, nu sunt formulate îndemnuri directe, indirect mesajul central al UE poate fi citit şi în forma următorului silogism: „Moldova şi moldovenii vor avea şi în continuare susţinere deplină din partea UE pe calea integrării europene, dacă vor continua reformele începute în acest ultim an. Reformele vor continua dacă în urma alegerilor parlamentare din noiembrie vor veni să guverneze ţara cei care sunt apţi să le continue. AIE a demonstrat că este aptă...”. Setul de concluzii adoptat luni, 25 octombrie, de către Consiliul Uniunii Europene pentru Afaceri Externe privind Republica Moldova, inclusiv la tema liberalizării regimului de vize pentru moldoveni, vine să confirme încă o dată această presupunere. Un asemenea comportament, fără precedent, al UE ar putea fi explicat prin două grupuri de motive: 1) UE şi-a recunoscut responsabilitatea, indirectă, pentru mimarea reformelor interne pe parcursul celor opt ani de guvernare comunistă şi conştientizează pericolul revenirii la starea anterioară de lucruri, inclusiv pentru stabilitatea în Moldova ca ţară din vecinătatea imediată; 2) UE conştientizează că AIE, în virtutea unor motive obiective şi subiective, nu are suficientă susţinere în societatea moldovenească pentru a câştiga clar alegerile, de aceea procedează la un transfer de imagine în speranţa că alegătorii se vor lăsa convinşi să susţină ceea ce susţine UE. De asemenea, remarcam că, în cazul unui alt rezultat al alegerilor, eşecul AIE va constitui şi un eşec răsunător al UE în această regiune a Europei. Mesajele pro-AIE, care pot fi comparate cu Epistolele Apostolului Pavel pentru corinteni, ca importanţă la această răscruce de destin, au trei grupuri – ţintă: însăşi AIE, PCRM şi alegătorii moldoveni. Este cunoscută reacţia puterii şi opoziţiei, dar rămâne neclară încă reacţia populaţiei în ansamblu. Apreciam în episodul trecut reacţia AIE ca una uşor euforică şi neatentă la psihologia alegătorului moldovean. Reacţia PCRM la „Epistolele UE” Reacţia PCRM la mesajele UE este prudent-agresivă, într-un fel, firească pentru situaţia în care a nimerit şi stilul ce caracterizează această formaţiune. Principalul partid de opoziţie nu atacă direct UE, inclusiv pentru că UE nu-i oferă şanse să fie prinsă pe picior greşit, dar nici nu se poate abţine să nu atace România, în special, ca ţară-membră a UE. PCRM „se plânge” Bruxeless-lului pe declaraţiile preşedintelui român Traian Băsecsu privind susţinerea AIE pe care le consideră drept ingerinţă în treburile interne ale Republicii Moldova. Însă „uită”, că în 2005, acelaşi Traian Băsescu, dar şi preşedintele Georgiei Mihail Saakaşvili, dar şi preşedintele de atunci al Ucrainei Victor Iuşcenko, au făcut declaraţii şi gesturi similare de susţinere, în aceleaşi condiţii, doar că în favoarea lui Vladimir Voronin. Acea susţinere i-a asigurat în mare parte al doilea mandat de preşedenţie liderului comunist, ceea ce a însemnat, de fapt, menţinerea PCRM la putere cu dominaţie totală asupra vieţii din ţară. Nu cred că cei trei şefi de stat sau, cel puţin, doi dintre ei, nu s-au consultat cu Bruxeless-lul în acea activitate de PR pro-Voronin. Această poziţie a dublelor standarde iese în evidenţă şi mai mult, dacă ţinem cont că şi reprezentanţii altor ţări europene au formulat susţinere pentru AIE. De exemplu, ministrul ceh de externe, Karel Schwarzenberg, aflat la Chişinău în componenţa „desantului european” la sfârşitul lunii trecute, a declarat (vezi ştirea „Integrarea Moldovei în UE este o realitate, miniştri de externe„ aici) că Partidul Comuniştilor, care s-a aflat la putere mai mult de opt ani, nu a implementat nicio reformă chiar dacă şi-a asumat angajamente. „Din păcate, PCRM a declarat doar că
