T: Domnul Ţîmbaliuc, cum reuşiţi să îmbinaţi funcţia de prorector al USEM şi cea de consilier prezidenţial? Cum decurge o zi din viaţa Dvs.?V.Ţ.: Nu am dreptul să îmbin două funcţii, deoarece funcţia de consilier este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată, în afară de cea didactică sau ştiinţifică. Începînd cu 25.06.2012, de cînd deţin funcţia respectivă, vă pot spune că o zi din viaţa mea decurge diferit decît înainte. Am senzaţia că am repornit ceasul pe care îl aveam în timpul activităţii mele în cadrul procuraturii: tempoul de muncă, responsabilitatea, disciplina, lipsa cronică a timpului liber.T: Ce aţi reuşit să realizati pînă acum în funcţia de consilier al Preşedintelui? La ce lucraţi la momentul de faţă?V.Ţ.: Consider că, într-o perioadă de doar trei săptămîni de cînd am fost numit în această funcţie, am reuşit să fac multe: să evaluez priorităţile; să mă integrez în noul colectiv; să elaborez un proiect de lege; să-mi schiţez nişte strategii şi tactici.La moment, studiez Legea pentru modificarea şi completarea Codului de Procedură Penală, propusă Preşedintelui Republicii Moldova pentru promulgare. La prima vedere este o lege voluminoasă şi adoptată pripit, fără a ţine seama de realităţile noastre. În cazul în care voi reuşi să conving Preşedintele Republicii Moldova să nu promulge această lege, mă voi considera şi eu parţial împlinit pentru că o parte din conţinutul legii trebuie într-adevăr modificat.T: Cum apreciaţi relaţia între Guvern, Parlament şi Preşedintie? Care sînt lacunele ce există? Ce aţi dori să schimbaţi?V.Ţ.: Relaţiile dintre Parlament, Guvern şi Preşedinţie sînt în mare măsură reglementate legal. Cu toate acestea, există un şir de lacune care urmează a fi umplute. Sînt prea multe pentru a le enumera, însă cea mai importantă este Constituţia. Mi-aş dori să particip la elaborarea unei noi Constituţii.T: De unde îl cunoaşteţi pe Nicolae Timofti? Aveţi amintiri comune?V.Ţ.: Pe Dl. Nicolae Timofti îl cunosc din 1988, pe vremea cînd activam în calitate de procuror-casator la Curtea Supremă de Justiţie. Pe atunci Dl. Nicolae Timofti era membru al Curţii Supreme de Justiţie. Cu o deosebită plăcere îmi amintesc de acele timpuri. Am acumulat multe lucruri bune de la „corifeii” jurisprudenţei naţionale, la care se atribuie şi Dl. Nicolae Timofti. Eram mîndru de faptul că activam împreună cu domnii Puşcaş, Chiseev, Timofti, Mardari, Cumatrenco, Plămădeală, Barbăneagră, Curmeii, Iuga şi alţii. Atunci era o ruşine şi o sfidare ca vreun judecător sau procuror să fie bănuit de corupţie.T: Ce vă place să faceţi în timpul liber? Povestiţi-ne mai mult despre familia Dvs.V.Ţ.: Ţinînd cont de faptul că timp liber am tot mai puţin şi plăcerile mi s-au redus considerabil. Îmi place mult tehnica – încă din copilărie. Probabil, acestui fapt se datorează şi prima mea profesie, cea de mecanic. Pot să mă porăiesc ore în şir cu maşina şi să am plăcere de la acest lucru. Această dragoste faţă de maşini se trage de la tatăl meu, care a fost primul şofer în satul natal, încă prin 1953.În familie îmi place să vorbesc cu copiii despre istorie, neam şi arborele genealogic. Fetele mele, mă refer la soţie şi cele două fiice, ascultă cu o deosebită plăcere despre istoria satului meu natal, care datează din prima jumătate a secolului XV, despre străbunicul meu Mihai, care în 1873 s-a căsătorit în sat, despre acei 36 de verişori şi verişoare pe care îi am şi despre multe alte lucruri interesante. Familia pentru mine este pilonul şi stimulatorul principal al activităţii şi al existenţei mele în general.T: Vă mulţumim pentru interviu.