Peste tot, protestatarii denunţau posibilele îngrădiri ale libertăţii pe internet. În aceste condiţii, dacă tot mai multe ţări europene renunţă, sau cel puţin întârzie ratificarea ACTA, ne putem întreba la ce şi cui îi va mai servi textul până la urmă, şi ce se poate întâmpla de acum încolo.În primul rând, precizăm că acordul ACTA a fost semnat, într-o primă etapă cel puţin, deja de o majoritate de ţări europene. Textul fusese negociat în prealabil luni, dacă nu chiar ani de zile de Uniunea Europeană, Statele Unite, Japonia, Canada şamd. Obiectivul urmărit este combaterea contrafacerilor de tot felul - medicamente, haine sau orice alte mărfuri, şi până la descărcarea ilegală de cărţi, filme sau muzică de pe internet. Aceste ultime prevederi sunt tot mai mult combătute şi e de notat că protestele cele mai însemnate au loc în general în foste ţări comuniste, probabil mult mai sensibile la noţiunea de libertate, în cazul de faţă pe internet. Ca să poată intra în vigoare în toată Uniunea Europeană, textul trebuie mai întâi să fie ratificat de parlamentele europene. Ori, pe lângă Bulgaria, există şi alte ţări - semnatare sau nu ale acordului de la Tokio - precum Polonia, Germania, Letonia, Slovacia şi Cehia, unde guvernanţii au dat înapoi pentru moment şi amână discuţiile parlamentare. Problema este că, dacă unul dintre negociatori se retrage din ACTA - să spunem de exemplu Uniunea Europeană - atunci acest lucru ar avea un impact foarte grav, grav fireşte pentru text, care nu va avea altă soartă decât coşul de gunoi. Social-democratul german Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European - instituţie unde ACTA va intra în dezbatere începând cu sfârşitul acestei luni - a declarat deja că acordul este „dezechilibrat”. Până în iunie, când eurodeputaţii sunt chemaţi să se pronunţe prin vot, ACTA va mai face multe valuri, având în vedere că multi aleşi europeni - în particular verzii, socialiştii şi liberalii, estimează că textul apără prea mult „autorii” în detrimentul cetăţenilor. În plus, eurodeputaţii denunţă opacitatea în care s-a derulat semnarea textului. Într-un târziu de altfel, Comisia Europeană a recunsocut că „a amânat prea mult” să dea detalii despre ACTA, lăsând astfel să se dezvolte ideea că acordul nu va fi decât un instrument de represiune, un instrument care în plus s-ar fi inspirat din ceea ce există deja în Franţa, aşa-zisa legislaţie Hadopi. „Multă confuzie vine de aici, dar nu a fost vorba niciodată să ne luăm după Franţa”, spune acum Comisia de la Bruxelles.Ce este Hadopi Hadopi este una din reformele adoptate sub mandatul lui Nicolas Sarkozy. Cenzurată într-o primă etapă de Consiliul Constituţional, legea Hadopi a fost validată în cele din urmă în septembrie 2009. Hadopi, prescurtarea pentru „Înalta autoritate pentru difuzarea operelor şi protecţia drepturilor”, instaurează un control şi îi pedepseşte pe internauţii - de obicei tineri şi fără prea mulţi bani - care descarcă ilegal muzică, filme sau cărţi de pe internet. Riposta este una graduală, treptată. Într-o primă etapă, i se va trimite utilizatorului un mail de avertizare. În caz de recidivă, recalcitrantul primeşte o recomandată acasă la el. În sfârşit, dacă respectivul persistă, i se poate suspenda temporar sau definitiv accesul la internet. Care-i situaţia astăzi în Franţa? De când există legea, peste 820.000 de internauţi au fost chemaţi la ordine printr-un simplu mail. Circa 68.000 au recidivat şi deci au primit o scrisoare recomandată la domiciliu. În sfârşit, unui număr de 165 de persoane li s-a deschis un dosar penal. Câte dintre ele vor fi în cele din urmă transmise justiţiei, Hadopi nu spune. Autoritatea a anunţat însă recent că primele dosare au fost trimise la parchetele din zonele de reşedinţă ale internauţilor recalcitranţi, parchete care vor aprecia oportunitatea de a lansa sau nu urmăriri judiciare împotriva piraţilor care riscă, pe lângă întreruperea accesului la internet, şi o amendă de maximum 1500 de euro. Partizanii legii - în particular casele de discuri - spun că „cultura are un preţ”. Opozanţii au şi ei argumentele lor, amintind printre altele că, în ciuda descărcărilor ilegale, sălile de cinema au bătut anul trecut recorduri de afluenţă în Franţa. În plus, cu cât lumea îşi schimbă mai multe fişiere cu atât ar exista tot mai mulţi care în final sunt dispuşi să plătească pentru un bun cultural.Ce se va întâmpla cu Hadopi dacă are loc peste două luni o alternanţă de putere la Palatul Elysée? Legea Hadopi este considerată ineficientă şi este contestată chiar şi de o serie de candidaţi la viitoarele prezidenţiale din Franţa. Astfel, favoritul sondajelor de opinie, socialistul François Hollande, promite că va abroga Hadopi şi o va înlocui cu o altă lege. În opinia stângii, actuala lege nu a avut efectele scontate şi, în plus, nu a permis dezvoltarea unei oferte legale satisfăcătoare. Perspectiva unei noi legislaţii îi sperie însă pe mai marii „actori” ai industriei muzicale care se tem de o „reîntoarcere la un Ev Mediu digital”. Producătorii indepedenţi nu se opun însă unei evoluţii a legii Hadopi. Cum era de aşteptat, principalul candidat al dreptei, actualul preşedinte Nicolas Sarkozy, se prezintă pe post de apărător al creatorilor. În opnia sa, Hollande „capitulează, dezarmează unilateral” în faţa piraţilor. Trebuie amintit însă aici că acelaşi Sarkozy a fost printre puţinii şi în orice caz primul şef de stat occidental care salutase public închiderea siteului MegaUpload.